de ce ma uram?!

Standard

ehh! cateva luni in urma cautam raspunsuri pentru unele dintre intrebarile mele si ,am ajuns intr-un loc unde cuvintele,desi „ravasite”…erau ravasite cand de iubire,cand de tristete,cand de dorul iubirii….sau de viata pur si simplu.A fost momentul cand mi-am dat seama cat de putin ma uitam in oglinda,cat de putin stateam de vorba cu mine .Pentru a depasi anumite momente din viata mi se sugerase sa-mi astern gandurile pe hartie.Mi-am promis sa o fac atunci,ani in urma,dar nu am reusit.Insa ,ajungand sa citesc acele cuvinte ,parca am facut un dus rece.Gandurile mele erau cu adevarat ravasite nu doar cuvintele si nu reusisem inca sa le astern,sa-mi pot elibera interiorul.
Ce trista am fost!! MI-AM DAT SEAMA CA DE MULTA VREME MA PARASISEM….Faceam lucruri multe,pentru altii nu pentru mine,incercam sa-i iubesc pe altii nu pe mine,incercam sa le arat altora ce pot face si sa nu fac sa simt eu ce fac,ma luptam cu mine insami ca si cum eram un inamic.Unde eram eu?!
Eram o mama ce-si iubea copilul,eram o femeie cu rol de sotie,cu indatoriri pe care nu cumva sa nu le fi indeplinit,eram o fiica mereu prezenta si atenta,eram o sora grijulie si saritoare,munceam sa pot sa acopar multe si,eram,eram doar EU ….ei toti ,mai putin….CEREAM IN TACERE crezand ca nu trebuie sa ceri,ca se simte si se daruieste……Insa ceream in obisnuita tacere de prea multa vreme si devenise o obisnuinta faptul de a nu intelege,de a nu dori sa fie inteles nimic…Parca era un pact mutual,eu nu te vad desi te vad,eu nu te aud desi te aud …..Iar eu ma luptam si mai indarjit sa pot fi vazuta….
Cine sunt EU?! sunt o oarecare EA…ce a intrat in viata,in trecut, fara fundatie proprie solida.Naivitatea anilor de atunci ma facea sa cred in tot ce intalneam,lipsa minciunii din viata si exprimarea mea ma facea sa vad numai adevaruri…Am constientizat in timp….ca nu-i suficient crezul in ceva,ca nu-i destul sa ai multe din cele deseori dorite…daca nu ai IUBIREA….Iar ea,apare si daca nu esti atent, ti se poate arata fals,iluzoriu,atunci cand idealizezi propriile-ti ganduri si le transpui doar prin dorinta ta,ajungi sa poti sa-ti pierzi toata credinta ta…Te ridici si o faci oricum,insa poti sa-ti mai regasesti drumul pe care voiai sa mergi sau nu.Depinde de cat de solide sunt credintele tale….iar eu am reusit sa le construiesc…

Acum sunt o FEMEIE si MAMA,sunt mai putin fiica,mai putin sora,iar sotie nu mai sunt deloc…Sunt o femeie care se bucura ca inca simte dorul,ca inca simte existenta iubirii in lume,ca inca mai are multe de facut…DAR NU pentru altii,ci doar pentru sine sau mai bine spus in primul rand pentru sine

In camerele inimii mele exista lacate prea multe si pe masura ce voi scrie se vor sparge singure,nici macar nu vor mai astepta sa ajung eu sa le deschid…sunt convinsa..

Pasesc pe drumul unui nou inceput….

Muncesc,proiecte sunt destule ,insa de maine fac ceva nou….merg sa dansez…Imi place tangoul,mi-a placut mereu.Poate pentru ca exprima prin el insusi destule pe care eu le consider aripile vietii:pasiune,fermitate,are nevoie de doi…tranforma dansul intr-un dans de viata.Am o singura temere…cu cine voi dansa?!….uhhh,amuzant pentru mine sa am timp sa mi-l petrec doar pentru mine….

Ehhh si mi-am luat si un apartament nou,ma voi muta in scurt timp…

De aceea am simtit nevoia exprimarii mele ca fiind”UN NOU INCEPUT”…

Uneori viata merita sa o traiesti in tacere,sa cunosti IUBIREA sa stii sa o hranesti,sa te hranesti pe tine sa poti avea resurse….si sa o faci mereu…

P.S. Acum nu mai lupt ,acum vreau sa simt ca traiesc..si ma indarjesc sa gasesc IUBIREA MEA…
M.

in tacere,cand vreau sa fiu cu gandurile mele

Standard

imi place si mi-am dorit sa pot sa traiesc acele zile cand,privindu-ma sa simt regasirea cu mine.Pentru unii,poate , gandurile mele par anormale.Mi-am promis sa-mi exprim gandurile pana cand regasirea va fi totala.

Fiind un om deschis ,am receptat mesajele tuturor clipelor si am constientizat intregul arsenal de transformare.

” daca uiti totul,am sa-ti ies in fata de nicaieri si vei simti iubirea mea”

pentru cat mai am de trait…fara sa stiu cat

Standard

scriu din nou si ma simt tare bine!
analizand putin timpul ce se scurge,am constatat ca s-au dus multi ani ,insa pentru ca nu stiu cati vor mai fi,imi doresc sa implinesc multe din visele si dorintele ramase si neimplinite.
Imi lipseste ceva pentru a nu le putea implini?! Sigur nu,am totul.

Dorintele, ziceam ca-s normale candva,cand varsta imi arata frumosul.Acum ,desigur ,am acelasi crez ca-s normale,insa alegand in viata intr-un fel ,am reusit sa nu pot sa vad frumosul din viata si nici dorintele( fara sa fie utopice) nu le-am putut implini.

Asa ca, dupa o transformare si revenire aproape de punctul de pornire de alta data,m-am intrebat : e ceva ce nu pot face sa-mi implinesc trairea ,dorinta sau visul? Fiindca raspunsul a fost „nu”…..am putut sa incep….Si ma bucur ca si azi cred ca pot face ceva..

Pentru mine timpul chiar conteaza…clipa,secunda ….

daca vrei…

Standard

daca vrei pe cineva pentru ca e frumos,
nu e iubire ,e dorinta..
daca vrei pe cineva pentru ca e inteligent,
nu e iubire,e admiratie…
daca vrei pe cineva pentru ca are bani,
nu e iubire,e interes…
daca vrei pe cineva si nu stii de ce…
atunci e IUBIRE

un nou inceput ,un nou drum…

Standard

De ceva vreme,cam de 3 ani,viata m-a pus continuu in postura omului ce trebuia sa ia decizii azi,acum sau nicicand usa aceea nu avea sa se mai deschida.

Ma intreb mereu: de ce m-am nascut cu atat dor? de ce m-am nascut cu prea multa constiinta? de ce?… de ce imi place sa iubesc? de ce vreau mereu? de ce pot , ca dupa ce cad , sa ma ridic mereu? Am intalnit oameni minunati…pe care n-as fi crezut ca-i pot intalni  …….oglinzile sufletului,cum spunea prietena mea C.

In fiece zi am inteles ceva,in fiece zi „am construit ceva”….

Deschid usile inceputului…