Nerenuntare


Am fost,sunt si voi fi,un om al „nerenuntarii”.

Nu renunt sa cred ca exista oameni care vor sa iubeasca si sa fie iubiti cu adevarat,sincer. Pentru ca si cei care cred ca profita dintr-o iubire ,vor intalni la randu-le ceva,pe cineva ce le vor arata iubirea.Nu renunt sa cred ca, desi ii intalnim in viata noastra pe neincrezatori,in altii si in ei insisi,si aceia se vor vindeca intr-un tarziu de neincredere.Vor intalni oameni ce le vor arata increderea,loialitatea si vor avea momentul lor de trezire.

Nu renunt sa cred in reusita si curaj.In fiecare pas facut catre intelegerea a ceva….Totul depinde de intelegerea si vrerea noastra.

Eu continui sa vreau iubire,sa vreau incredere,curaj,loialitate , reusita.

Nu mi-e teama nici de clipe neintelese.Orice clipa ma transforma.

Nu renunt decat la cele ce renunta singure,la cele ce nu am de ce sa le inteleg….

Am ajuns sa-mi iubesc trairea….si, imi doresc clipe intelese!

dimineata,zambind de fericire


traiesc,zambesc ,calatoresc si cum sa fie altfel,daca-s fericita?!
Romanul fericirii se scrie zi de zi.Lucruri mai mici sau mari deopotriva,gasesc sa imi arate, ca pot sa fiu asa.
Din multele lui file,azi ,nu pot scrie mult,caci gandurile-mi sunt prea inundate de iubire. Dar maine sigur ,ii voi darui din amintirile de azi,ceva mai mult.

M.

ar fi trebuit sa ignor


Nu ar fi trebuit sa fac asta,
ar fi trebuit sa ignor
ca si cum n-ar trebui vazut
poate ca nu trebuia sa fi vazut

Trebuia sa fug,
trebuia sa ma prefac ca n-aud
Ca si cum n-ar fi trebuit auzit

Fara nici un cuvant ,
mi-ai daruit iubirea
Fara nici un cuvant
m-ai facut sa cunosc iubirea

Fara nici un cuvant ,
mi-ai dat iubirea ta
M-ai umplut cu dragostea ta
Apoi m-ai parasit

Fara nici un cuvant,
dragostea ta m-a parasit
Fara nici un cuvant
m-a dat la o parte
Nestiind ce sa spun
buzele mele au fost surprinse
deoarece ai venit ,fara nici un cuvant……

un destin al fericirii


[youtube.com/watch?feature=endscreen&NR=1&v=iqfOjeNys1s]
calatorind pe insula frumoasa,m-am intalnit cu destinul…..Era trist pentru ca eu i-am parut trista.El,destinul,simtea fericire…Insula ii aduce si lui oaza de liniste,ii aduce si lui dorinta de a fi implinit ca destin.
Si, i-am promis: va fi un destin al fericirii!
Il voi ajuta sa fie implinit.

 

Pentru azi,pentru maine ,doresc sa respect promisiunea de a implini „dorinta destinului”.Aici ,in taramul minunat al linistii sufletesti, am gasit resursele…

Astept o noua descoperire pe minunata insula.

M.

insula sufletului meu


poate prea des ma refugiez pe o insula a sufletului .O insula , departe de multi si de multe.Prin gandurile scrise nu ma ascund,doar imi vorbesc mie mai bine.Sunt oameni ce stiu, sunt multi ce nu stiu sau poate nu vor, ca a intelege nu e usor.Sa poti sa intelegi ai nevoie sa vrei si sa crezi .

Poate ca,chiar aici, e-o bucata de insula.Taramul ,ce-nconjurat de ape albastre si zarea ce e peste tot, imi da linistea de care am mare nevoie…..

Sunt o fire mult prea pragmatica sa nu cred ca visele nu raman la stadiul de vise.Visele mele se nasc doar sa se implineasca,altfel nu vin…
Incatusat-am trait mult prea mult.Am permis oare?!
Nu mai conteaza….
Oameni cu temeri,oameni mintiti,oameni cu frici si pedepse,oameni ce cred ,oameni ce vor sau nu vor….i-am intalnit pe toti….

Cred in ce spun si spun ce si fac….e-o mare realizare si dorinta a mea.

Sa visez nu-mi sta-n fire,oare ar trebui ?! Baiatul meu prea des imi spune ca nu stiu sa rad…sau nu m-a vazut asa des…

Azi sunt pe insula.In Singapore…s-acolo as vrea sa raman….

e o prefata,ce vrea mai mult..

M.

jurnalul fericirii-citat


„Uite, camaraderia e doar pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral, e o subtilitate psihică şi etică, simpla ei existenţă dovedeşte un standard ideativ extrem de avansat, e posibilă numai între bărbaţi şi femei căliţi în morală.”

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii

faptele iubirii..


sunt la fel ca faptele prieteniei…
nu poti vorbi doar prin cuvinte,
intotdeauna este nevoie sa o arati prin fapte…
intotdeauna

uneori …


se intampla deseori sa-mi fie dor.De timpul si momentele petrecute cu oameni dragi.Cand imi doream ca o iubire sa fie mai frumoasa ca-n povesti.De acel timp cand eram fericita.De copaci ,despre care imi spun si acum ca au auzit multe povesti de-a lungul anilor.
Sa-mi fie dor ,de iarba ce-o calcam desculta in anii copilariei….De timpul cand radeam fericita,fara sa stiu ca-n viata ,deseori ,oamenii sunt prea schimbatori pentru dorinta mea continua de stabilitate…mai mult decat uneori…..

pentru ca timpul trece,doresc sa-mi fie dor…sa fie deseori ,caci
…. uneori nu mi-ar ajunge

a fost de-ajuns o zi..


o zi…
atat.
O piatra din Univers a coborat si m-a lovit …
in interiorul fiintei mele.
doar ca nu-i cunosc numele si nici de ce a venit sa ma loveasca tocmai pe mine…

dar, a venit…