nu auzisem de iubirea lor


de fapt ,cred ca ne este de folos ,intotdeauna, cand auzim despre alte persoane,doar urmarind acele fapte spre inaltarea noastra.

Ca este iubirea unui rege sau a unui om mai putin cunoscut,n-ar fi ceva iesit din comun,insa, de cele mai multe ori intereseaza intensitatea iubirii si a puterii,tariei de a depasi fara temeri piedici ce pot sa opreasca o iubire.

Imi plac si mi-au placut oamenii luptatori si darzi in reusita gandurilor,recunosc.

Astfel ca ,m-a emotionat aceasta femeie si ,am vrut sa am putin din istoria ei,undeva pe o pagina inserat.

…Și regii iubesc, nu-i așa?(citit undeva)
S-au cunoscut în 1939. Erau de aceeaşi vârstă. Ea venise la Bucureşti pentru o reprezentaţie la Teatrul Regal, dar nu s-a mai întors la Roma, pentru că tânărul Mihai a plăcut-o. Câteva luni, Mariella a rămas în Capitală, dar avea să înceapă războiul, și acelea au fost ultimele nopţi de dragoste…

… pentru că altele au fost priorităţile Regelui în anii care au urmat. Dar Mariella Lotti nu a renunțat să-i scrie, chiar dacă Mihai n-a mai dat niciun semn. Cinci ani mai târziu, actriţa reuşește să se întoarcă la Bucureşti, pentru a juca într-un film. Mihai a acceptat să o vadă pentru câteva ore, dar întâlnirea avea să fie dramatică pentru Mariella. Sfătuită să se întoarcă în Italia, își va anunța familia că vrea să se retragă la mânăstire. Regele află și îi transmite să aștepte până la sfârşitul războiului. Actriţei i-a mai venit inima la loc, s-a dedicat rolurilor şi a aşteptat. Încă patru ani. După care a primit vestea că Mihai s-a logodit cu Ana de Bourbon-Parma. Și nu de la el, ci din ziare. A vrut din nou să se retragă din societate, ba chiar a fost admisă la o mânăstire. Dar a reuşit să se îmbărbăteze şi s-a refugiat în muncă. A continuat să joace în filme, până la 33 de ani, când s-a retras definitiv. A murit la 85 de ani.

Este povestea ,pana la urma, a unor oameni ,dincolo de statutul lor social…

Este o poveste de iubire! Desi a fost scurta ,in ceea ce priveste perioada,sunt convinsa ca a dainuit in sufletul lor pe veci….

Deci,si regele,dincolo de coroana ,are suferinta inimii neimplinite,insa,are datoria de onoare de a-i sprijini pe altii in ceea ce pentru el nu a putut face…sa aiba grija de inimile si realizarile,multumirile altora….

M.

Anunțuri

in amintirea ei….


pentru ca,uneori,viata ne pune sau ne obliga sa facem sau sa primim schimbari, asta seara am primit de la un om minunat ganduri care mi-au aratat inca o data cum se pot intampla momente pe care, daca nu ne pregatim ,nu le putem intelege si ne pot rani.

incepe asa:”după cum, probabil, aţi observat nu sunt genul declamativ, dimpotrivă!
dar, dată fiind maniera intempestivă în care am fost nevoită să părăsesc biblioteca, vă rog să-mi permiteţi să vă împărtăşesc câteva din gândurile mele pentru voi.

înainte de toate, doresc să vă asigur că, atât cât m-am priceput, m-am străduit să vă susţin în toate proiectele.
sper că nu v-am dezamăgit! regret dacă s-a întâmplat!
mă bucur pentru tot ce am reuşit să construim împreună şi vă doresc succes deplin, în continuare!
mulţumesc frumos pentru minunata colaborare şi, pe viitor, sper să nu ezitaţi să mă contactaţi ori de câte ori consideraţi că vă pot fi de ajutor.

mai apoi, datorită convingerii că toată mizeria lumii dar şi ceva din farmecul acesteia ni se datorează nouă, oamenilor, vă doresc:

să aveţi curajul să vă deschideţi cât mai înalt aripile visului, determinarea şi perseverenţa necesare împlinirii acestuia şi, mai cu seamă, disponibilitatea de a-i susţine pe cei mai puţin temerari decât voi în tentativele lor timide de zbor;
să reuşiţi să vă definiţi, să vă exprimaţi şi să vă realizaţi pe voi înşivă în mod absolut constructiv, cu mijloace oneste, fără a fi constrânşi să faceţi compromisuri compromiţătoare, fără a dezbina, răni ori distruge;
să aveţi parte de nenumărate întâlniri fericite, intuiţia necesară spre a nu le rata şi discernământul de a vă bucura din plin de acestea, debarasându-vă la timp de întreg balastul existenţial care, deşi complet lipsit de însemnătate, se acumulează în mod exponenţial, consumându-ne şi irosindu-ne în mod sistematic;
să rămâneţi, de-a pururi, la fel de tineri şi minunaţi!

iar, într-un final, pentru că, în opinia mea, fiecare dintre noi suntem măsura a ceea ce cunoaştem cu inima şi cu mintea, îndrăznesc să vă rog să acordaţi un statut privilegiat lecturii în viaţa voastră, sub toate aspectele-i tradiţionale, actuale şi neconvenţionale.

nu ştiu în ce măsură cunoaşterea are capacitatea de a schimba în bine mersul lumii. tradiţia istorică nu pare a confirma în acest sens … dar vă pot asigura că, pe măsură ce veţi deprinde arta lecturii, veţi descoperi o sursă de echilibru care vă va ajuta să realizaţi tot ce vă doresc şi mult mai mult decât atât …

http://www.youtube.com/watch? v=r82fyOb8F5w

http://www.youtube.com/watch? v=XAaUkcUY2ew

http://www.youtube.com/ watch?v=ImFc5bOEWl8

o viaţă frumoasă!

toate cele bune,…”

doar atat: multumesc din nou vietii pentru oamenii daruiti in acest drum de parcurs! Sa ne intelegem mesajele in orice clipa,deoarece nimic nu-i intamplator!

M.

daca te strig


As vrea sa m-auzi si sa simti cum renasc din cenusa iubirii ,
Cum ochii mei plansi reusesc sa-nteleaga tandretea din gingasia privirii,
Cand dorul si soaptele tale nu ma gaseau fiindca lasasem tacerea sa doara
Iar raspunsul unic ce nu mai stiam sa il dau, nu prevedea o intalnire intr-o magica seara…
Te apropiai ca o felina tacuta ,ne-auzita
Si pentru ca si eternitatea poate, uneori, sa fie finita
Eternitatea tacerilor si-a zambetelor pierdute a incetat
Cand ,o data cu sarutarile tale ,eu am simtit c-am reinviat.
Zambetului meu ,aproape schitat si neobservat,
I-ai trimis imbratisari generoase ale unui pasionat
Si”TE IUBESC”-ul ce stia lumini calde a le asterne
L-ai trimis cristalinelor lacrimi ce-mi cadeau printre gene

am cutezanta clipei


Sa ne bucuram de oamenii primiti in dar in calea vietii noastre.Fiecare vine cu deslusirea clipei,cu un mesaj.De-am starui cu intelegerea,gandurile n-ar mai fi canalizate spre alte istoviri.

Ieri,vorbeam cu o cunostinta,un domn,caruia ii port o admiratie deosebita,intrucat ani in urma descoperisem ,cum nu-mi fusese dat pana atunci(insemnand cam 19 ani in urma)sa vad ,un barbat galant,modest,retras si bine cultivat. Eu abia ce ma casatorisem,eram vecini.Ne-am ajutat in anii ce urmau si-am ramas cunostinte prietene.

L-am sunat pentru ca aveam nevoie (nu sun doar la nevoie 🙂 ) de cateva clarificari legate de limbaje de programare in informatica ce incearca s-o inteleaga fiul meu.Dupa discutiile necesare,intrebandu-ma cum suntem? I-am raspuns ca firescul cutezantei clipei cred ca era insamantat in aceasta casa si ne astepta pentru ca simtim cu multumire beneficiile staruintei. Mi-a spus ca ,desi exact aceleasi cuvinte spuse anul trecut ,le va repeta „ma invidiaza” pentru ca reusesc sa vreau si nu contenesc”. Ii doresc ce i-am dorit mereu,sa traiasca viata cu acel curaj al implinirii gandurilor nascute in adancurile fiintei sale.

M-am nascut intr-un fel ce l-am simtit dar nu am folosit resursele ce izvorasc fara oprire,asa cum ele simteau sa vina. Am primit candva o remarca interesanta cum eu nu reuseam sa ma vad: ” Un rio fluye en ti” ..”A river flows in you”…M-a uimit,eu nu reauseam sa ma vad asa.

Cum am demarat in anul 2013 Programul fara fonduri europene al ” Curajului meu de indrazneala” primesc cu deschidere si dorinta intelegerii clipelor vietii mele ,dau gandurilor deschidere spre implinirea lor cu indrazneala si curaj,cu staruinta si implicare,cu multumire si indispensabila iubire.

Nicolae Iorga spunea : „Viteazul vede pericolul,cutezatorul il cauta,iar nebunul nu-l vede”.

Sa cautam in viata cu o cutezanta insamantata in sufletele noastre ,incat ea sa creasca .

cand sa-ntelegi si cum s-o faci mai bine??


zilele din aceasta perioada putin aglomerata,nu prea mi-au dat ragaz de a-mi vorbi si de a scrie aici…Dar ziua de azi,chiar de nu-i prea mult timp,vreau sa mi-o reamintesc peste vreme .

M-am intalnit ,in colaborarile mele,cu cateva doamne si care, dupa cateva discutii legate de treburile ce ne-au adus colaborarea ,incep discutiile de nemultumire ale vietuirii cu consoartele lor..

Stiu ca in casnicie , ca si in celelalte laturi ale vietii,apar si ce presupunem de la inceput ca se poate intampla si ce nici nu banuim.Insa, cum sunt acele casnicii (sau oare se pot numi asa?) in care fiecare are „poseta” proprie si isi impart ce anume sa plateasca in gospodarie ,iar restul si-l pastreaza fiecare?!! Sunt ,am fost si voi, extrem de uimita de astfel de casnicii…Sau gandesc asa: atat este suma ce-o pun in casa,iar de restul(sumei) ,nu stie el sau ea de ea……spun ca atat am salariul sau atat am castigul,ca poate nu-i salariat.

Doamnele intalnite au cativa ani buni de convietuire cu sotii dumnealor,insa, daca asa stau lucrurile ,unde ” ne amestecam doar mirosurile seara-n dormitor”,atunci ma intrebam uimita: de ce isi mai numesc viata in doi casatorie?!…Aici cred ca-s demodata,eu privesc altfel o casnicie .

Una imi spunea ca sotul ,iesindu-i la pensie ,iar dansa inca nu,diferenta fiind de vreo 12 ani, ii amintea destul de des cat de multi bani incaseaza dansul si ca orice discutie,genereaza certuri….Au avut multi bani,au pierdut la fel de multi,numai lucrurile ce trebuiau sa le creasca impreuna n-au reusit sa faca.O alta doamna,cu lacrimi multe si chipul sub o palarie ,distinsa si fermecatoare dealtfel,imi spunea ca sotul i-a cerut 100 de euro (sa puna jumatate la biletul doar de cazare pentru nu stiu cate zile in Grecia)…..altfel el pleaca singur.

Offf,acesti oameni nefericiti inca,nu au reusit sa-si imparta iubirea ,dar si-au impartit banii demult….

Ai mei parinti,in special mama,ma intreba cum de reusesc sa locuiesc in aceeasi casa cu un barbat de care am divortat si sa pastram o liniste( limitata e-adevarat) in discutii si banii sa-i folosim impreuna…..Mie mi se parea firesc sa participam impreuna la toate…..si nu socoteam daca am pus eu mai mult sau el mai mult sau daca eu gatesc ,de ce mancam impreuna?…

Am trecut acele momente,ne-am separat si casele nu doar vietile,insa putem comunica in continuare si daca este nevoie de sprijin ,se acorda din ambele parti,cu limita ,deoarece eu imi dorescsa nu fiu acuzata asa cum o facea destul de des sora lui….Nu a fost o viata roz per ansamblu,altfel n-am fi ajuns in punctul critic,insa mi-e greu sa inteleg multe aspecte ale altor casnicii,mai ales ca destule sunt deficitare in ale comunicarii….

Iubirea unde are loc? Ma intreb?….Si pot ramane doar cu intrebarile,insa in mintea mea viata o traiesti total doar cand o imparti total cu cel cu care vietuiesti….Altfel,cum sa spun?…..cum spunea cineva pe un blog despre alta persoana….iti iei o secretara,iti iei o maseoza,iti iei o bucatareasca….si mai stiu eu ce…..dar sotie care este este??

Mai am multe de inteles de la viata,insa eu tot vreau sa traiesc cu iubire,fie si intr-o casa modesta,fie si fara portelanuri dar, sa fie iubire…

M.

Sa fiu Seherezada…


Iti privesc durerea concentrata-n lacrimile izvorate din ochii-ti adanciti
Si simt amarul cuvintelor nespuse…
Vreau sa te tin sa simti caldura-me-lor maini si sa le-nveti,
A lor miscari atat de graitoare si supuse…
De o Seherezada , o floare-mbobocita ,ce spune cu fiecare soapte,
Cu Luna aliat ce-n dar trimite-a ei raza sa lumine-a cufarului , vechi si intelept izvor,
Prea plin ce-i de povesti, ce tu s-auzi ai vrea cand de nesomn se-mbolnaveste
Atat de des inima ta si, seic indragostit ,rasfatat stand pe-un divan ,te vei simti atras, vrajit,nemuritor
S-astepti ca ea ,neadormita,mult rabdatoare,sa-ti spun cum nimeni alta n-ar putea, atat de multele-i istorisiri cu talc ingemanate
Tu ,neputand s-adormi,’ntr-un un vis frumos al vietii te vei trezi ca esti, cu fiecare noapte…

dimineti spre infinit


Despre flamanda si incompleta mea iubire rezemata stingher
De-un pod al unui suflet ce-adulmeca simtind,aflai
Ca dincolo de vise,bucati de sine stinse,e totusi un mister.
Cu gandurile ,ce din iubire si doruri ne-ntelese s-au nascut, te aratai
La poarta unei veri ,in pragul unor zori ,neinhibat,apropiat, nestanjenit
Imbratisarea-ti lacoma de multa asteptare ,fura nu doar o clipa din viata-mi trecatoare,ci, multe pline de emotii
Si daruia, netematoare parca ,un dor nemarginit.
Intelegeai privirea,strigarea acceptai ,perechii ii doreai simtire ce creste-n zorii diminetii
Miros,caldura,atingeri ,iubire inteleasa, doreai sa fie primaveri si veri ce-arat-a infinit…
Cum vezi ,privind mereu spre est ,c-apare-un rasarit…

construind,platim celor ce vor veni,ceea ce le datoram celor care nu mai sunt


am citit aceste cuvinte demult,pe cand aveam 17-18 ani,intr-o carte ce a avut lansarea, imediat dupa revolutie cand eram prin clasa a 12-a, in cadrul liceului unde eram eleva.
Am cumparat acea carte si ,desi stateam la un camin de fete pe atunci,acea carte m-a insotit toti anii ce au urmat,nu am pierdut-o…Era plina de cuvinte intelepte sau poate ma atrag pe mine astfel de cuvinte,de sunt atat de evidente in general,nu stiu.

Ce le datoram celor ce nu mai sunt?…

Atat de multe le datoram celor ce au avut idealuri si ganduri curate,le datoram celor ce si-au pierdut vietile in razboaiele despre care s-a scris in carti,dar si despre luptele nementionate, nicaieri,despre oameni de care ,sigur,nu am auzit niciodata ,dar care sigur au facut multe in viata lor si altii si-au insusit meritele ,le datoram celor care s-au nascut fara teama de a se pierde pe sine,viata lor si nici demnitatea, si se rade uneori de cei care” se cred mai isteti( !? spun unii) .

Le-am arata ca simtim ca le datoram asta ,facand ceva pentru cei ce vor urma dupa noi,neacceptand jocurile unor minti preocupate de laude,polemici si acuzatii…
Facand ceva ,mai intai in locul unde traim,in cel in care muncim sau invatam…

Cat de bucurosi sunt copiii cand construiesc ,in jocurile lor, case,vapoare,masini….si nu le spune sau nu le decodeaza nimeni in vreun fel cuvintele spre a intelege importanta acelor obiecte in viata adultilor….ei doar simt bucuria construirii…..si te cheama atat de fericiti sa le vezi ” casa minunata ” construita….

Sa construim orice fapta,in orice clipa se simte nevoia de a fi construita si sa n-asteptam programarea ei….

M.

reteta de iubire


Voila!

Mistere decodate si pulsiuni firesti
Ingrediente scumpe,de pret, poti sa graiesti
Se pun in zorii vietii,de cuplu,c-asa-i firesc
La focul cel mai mic ,al timpului s-apoi,nu doar privesc…

Meniul ,zii de zii ,te-asezi sa-l pregatesti
Te bucuri cu cel drag si-ncepi ca sa traiesti….
Cu o coloratura deasa,neprefacuta si nici indiferenta
Ai grija sa nu dea-n clocot aproape niciodata

Incurajezi ,imbratisezi ,arati pe cat doresti
Ca-n fiecare seara sa ai sfarsitul zilei ,acela ca-n povesti
Nu dupa forta strigi si nici lovit sa fii nu iti doresti
E simplu …caci si tu ,un el sau ea de esti,vrei doar atat: s-arati ca tu „iubesti”…

M.