Un covor ,
tesut din fire toarse pe inserat ,din ganduri pline de dor
Si prinse-n razboiul cu dragoste deasa
Cu o culoare demult aleasa…
cand peste tot pe campuri si vai ,
rasareau ,cele mai frumoase si fara de scai,
ganduri nemaivazute ,care stiau cum din tulpina lor
covorul fericirii va lua locul tuturor cunoasterilor.
Cu el,noi doi zbura-vom deasupra cenzuratei lumi
Si obstructionate ades sa priveasca rasarituri ,
cand noi, peste metropole stapani vom fi
prin palatul plin de iubire cu porti
de muzici din suflet daruite
si treptele din privirile noastre construite
Vom primi stelele ce trimit raze infinite,
Sa ne fie aliate
si martore ale pasiunii noastre vulcanice ,nerefuzate
Si ele,fermecatoare, aprinse
reusesc sa-mpleteasca cu dorul ,firavele lacrimi de matase…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s