intr-o zi a-nceput

in aplauzele vietii ai aparut printre oameni.
te priveam,dezintersata fiind de momentul acela,
necunoscut imi pareai ,erai inalt,ne-ai intampinat cu gesturi indraznete si cu glasul deasemeni,
incat,deja,hm”insuportabil!” -ti-am spus,vazandu-ma pe mine gazela
ce gratios privea tot ce e-n jur,insa tu ai stiut,
cu rabdare,sa semeni curiozitati marete ce-n mine-s izvor nesecat
mi-ai inmuiat glasul cand ai spus ca oamenii au iubirea cu ei si,din nou,ca un terapeut,
izvorul de neruntarea-mi atat de des solicitat
ganduri de dor spre amandoi a-ndreptat.
in bratele-ti deschise am vazut blandetea ce m-a fermecat,
sa ridic ochii spre tine m-am incumetat
aveam obrajii-nrositi de intrebari cam indiscrete (gandeam)
m-ai relaxat din nou cand pe-un scaun,sa ma privesti,te-ai asezat,
increderea-ti citeam in ochii atent indreptati spre detaliile toate
ne-am inteles din priviri ca amandoi putem creste si nu ne-am abandonat
ne sustinem fara cuvinte,iar unde apari, linistea si zambetu-ti sunt cautate
primim imbratisarile gandurilor prin exprimari neintelese uneori
ne cautam in raspunsuri deja scrise,de viata,nu stiute de noi
stie-vom ca-i scris in multe,nenumarate culori
venite din lumi,neatinse de fals nedorit,unde iubirile incep pentru doi
si,acea zi de prezent
a creat inceputul ce,nefortat,isi doreste sa nu fie absent