Pasi in noapte



Acceptam sa ne-asezam pe banca Iubirii,
Oh,in fiecare noapte!
Melodios,gandurile se-mbratiseaza aducand fiorii,
Ce dor se simte!
Un brat increzator ma strange la piept,
Cata tandrete!
Se creeaza din nou magia neasteptata,
Cat mister!
Primim orice clipa scrisa,trimisa spre noi,
S-o traim!
Invatam ce-i iubirea mereu,facand pasi
Pasi in noapte!

Lumea creata de noi


Forta pasilor tai are nevoie de gingasia alor mei.Bratele tale barbatesti,isi doresc tandretea adusa de bratele mele.Iubirea inimii tale,cauta rezonanta in inima mea.Ochii tai, gasesc pasiunea privind lumina ochilor mei.Cand privesti rasaritul de Soare,vrei sa mi-l arati mie,sa-mi spui …”Cata splendoare!”.Cand Luna apare,te gandesti ca,desi firava pare,ne priveste de sus cu atata preocupare sa deschida stelelor drumuri, incat noi,increzatori sa fim,noptile sa nu fim singuri.Vantul curajos ne alinta,aducand mirosuri de flori amestecate,creandu-ne o imensa dorinta….sa ne transmitem gandul iubirii in lumea creata de noi ,iar mainile noastre-si asteapta intalnirea,cu ele noi putandu-ne crea nemurirea…

Si iar..


Și iar mă vreau lângă tine
să m-atingi pe pleoape-n fiece zi,reușind dorul s-aline
Și iar s-alergăm prin grădină,simțind mirosul proaspăt de rozmarin,
să ne plimbăm ori de câte ori ne dorim chipul senin
Și iar s-alungăm petele mici de nori
de pe cerul albastru de cum apare ziua,din zori
Și iar să-i deschidem soarelui ușa
zâmbind și razele lui să ne mângâie pe-amândoi,
Și iar să ne iubim să-i arătăm timpului
cât de mult ne dorim
Și iar să înțeleagă ale iubirii dorințe,
reușind cu-mbratisarea noastră să le-mplinim
Și iar să stingem focul ce arde mocnind
și ne face să ne-aducem dorul de departe,arzand
Și iar sărutul să spună buzelor
povestea iubirii din noi
Și iar… aerul să le aminteasca florilor
Să respire mai des,că noi îl culegem pe cel din semințele lor

Și iar…

Ce bine ma simt iubita de tine!



Ale iubirii meleaguri
ce reusesc sa schimbe destine,
Le-astepta femeia din mine,
cu credinta multelor veacuri

Indragostita,iubita de tine
invalui inima mea-n fericire,
faci mereu gesturi ce mi-arata iubire
iar ochii tai cauta oceanul din mine

Cu ploaia venita aseara
mi-ai trimis sarutul in taina
electrizand ne simteam impreuna
si bratele noptii strans il tinura

Indraznet,constient de puterea lui
tandretea o simteam in fiecare secunda
De straja stateau stele mii trimitand lumina lor licarinda
aerul se colorase obraznic de toata magia pamantului

Alegeam mereu fericirea


eu voiam sa traiesc!E simplu .Cineva langa mine mai mereu aparea sa-mi arate ca….nu-i asa.Ca e greu,complicat.Mintea mea refuza ale lor „juste” alegeri.
Ma voiam fericita!Chiar de inima se simtea …ranita ,sufletul dezbracat sau abandonat in rutina.Ce e greu ma-ntrebam? Nu traiesc intr-o tara unde nu pot sa muncesc! La nevoie ,voi planta singura tot ce am nevoie sa mananc si copilul tot mi-l cresc.
De femei cu copii,darze lasate-n durere mai citesc sa nu uit: aroganta sa fie departe. Pasiune,putere si mistere de vieti ridicate doar cu simpla vointa….la ce bun sa mai plangi! Cate chipuri cu masti de tot felul …. Eu,cu mine ,ma duc si revin,imi traiesc timpul ce mie mi-e dat…..alegand sa nu uit,ca celulele mele,vii fiind au ca tot ce viu,ciclul lor…
Tot aleg fericirea,lacrimand,suspinand,cand copilu’-ntelege sau de pot sa-i arat sau cand fara sa stiu cum,m-am trezit ne-nteleasa….
E alegerea mea!
Diferenta intre cine vrea….si cine nu, este una singura,propria alegere….

Vrem exemple….cate-avem….

Tu,cel ce fugeai….


De teama sa ai,
De teama sa simti
Ca sangele-n vene
Iti fierbe si vrei
Ca inima-ti cere
Cand bratu-i stangaci
Lasi clipe sa treaca
Fugeai sa nu ai
De teama de dor
De teama de mine
De iubirea-jar
Si desele-atingeri
De teama de tine
Pana cand…credeai
C-ai sa fugi de dor
C-ai sa plangi amar
Sa lasi timpu-n van
Sa ramana-n codru
Trist si neiubit?
Tu..cel ce fugeai
Sa lasi Luna sus
De noi neatinsa
La ceasuri de seara
Si firul de iarba
Far’al nos’sarut
Azi Tu Esti…Eu Sunt…
Marea de Iubire

Ne vedem mai tarziu?



E ceva…. ce imi place sa-ti spun
Cand ochii tai caprui,se ascund des in gradina cu-n prun
Si cand alerg sa te fac sa mai gusti
Amintiri ce doreai implinite sa fie, de cand erai pusti
Din trairea cu noi, cea scrisa cand spuneai ca ti-e dor si acum ma privesti
Ca si cum, gustul prea dulce ce-l simti
Nu te lasa decat, daca din nou, te apropii de mine sa-l resimti
Ne vedem mai tarziu, pana-n zori…iti doresti
Spunand Lunii s-aduca si stele
Si parfumul lor, cu miros de roua sa ramana cu noi, adormite si ele
Pana cand Soarele trimite voios
O lumina noua, venita din cerul albastru,ce-aduce cu ea vantul cald si duios
Genele tale se trezesc usor cand simt mangaierea degetelor mele
Si din nou,” ne vedem mai tarziu„, tu auzi ca o soapt-a gandurilor imbracate-n dantele

Ce bine ca s-au gasit…


De veacuri se tot cautau,
Printre fire de iarba
Pasii nostri,urme de dor desenau
Sperand ca si sculptorii lor sa ajunga sa-si spuna
Nopti,dimineti,secunde si zile
Pe-ntuneric,lumina,rasarit sau apus
Ce inimile,trupurile ,strain-cunoscute
Doreau sa-si trimita cu privilegiile atingerilor visate
Gasindu-se greu,printre locuri prea pline de capcane minate
Pregatind ceasuri lungi marturisiri ale iubirii discrete
Framantari prea-tacute,indrazneli mistuitoare
Au creat,maiestuos,din seminte amare
Acel templu romantic al unei vieti scandalos de iubita de cei ce s-au gasit pe drumul ce-anunta NERENUNTARE

Pe masa cea roasa de carii


A aparut ,fara sa stiu, o scrisoare
Adusa-ntr-o seara,de vant
Pe masa de-afara,ingalbenita de vremi si de Soare

Subrezita de ani ce trecura,
Masa a fost atacata cu ura
De invidia cariilor aspri
Ce n-auzisera de miracolul cunoscutilor astri

Doar cuvintele greu deslusite,
De ochi lacrimand la apus,
I-adusera taria-asteptata,si-i aratara ca esti Tu s-ai ajuns

Cand poarta gradinii-a lasat
Pasii-ti sa calce pe iarb-apasat
Pe loc,prefacute-n mii de farame
Au plecat,lasand-o fara-a lor urme

Iubirea tremura la-nceput
Cu greu-ntelegand ce-i de facut
Imbratisarea asteptata de noi
A lasat pe masa,povestea nou-scrisa in doi

Instinct de iubire frumoasa


Neartagoasa Iubire mi-a rasarit printre tufele cu teposi trandafiri,
Creand misterul unei neasteptat-venite din stravechi timpuri,Iubiri
Potecile,acoperite pe-arar de firul ierbii mladios adiat dimineata de vant
Mi-aratau,deschizand, ale bratelor fericirii venind
Luna, credincioasa curtii regale din Ceruri
Ma privea,trimitand razele-i ganditoare sa pastreze lumina ochilor insetati de timidele-ti doruri
Stelele licareau pe-albastru-ntunecat din Inalturi
Valsand gratioase ,luminand viile bucuroase din dealuri
Atingeri de brate frematand de dorinta,
Se lasau atrase de instinctul iubirii,frumoasa-fiinta
Tulburatoare,sfioasa ,nestapanit ne atrage
Respiratii taiate ,inainte de-a smulge
Fiori sfidatori treziti parca din vis
Aducand patimi,iubire si foc in doritul nostru creat Paradis