demult, era trimis in zare-un gand-dorinta
si atingea sfios inima ta
scria, ades, in nopti cu Luna plina, despre acea fagaduinta
despre un drum, noua deschis, ce catre noi il aducea

cum as putea acum sa ma prefac?
ca iti vorbesc sau ca te vad
nespuse sunt atatea, le stii, chiar daca tac
iar ochii nostri, de fericire, rad

acum si Luna, intregul Cer priveste catre doi
ce au stiut sa-si caute-existenta
si ori de cate ori gandul privea-napoi
se intorcea la clipa de ACUM, stiind ca e esenta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s