ne plimbam des pe tărâmul gândurilor noastre
neprogramat,am devenit iubiții Planetei Albasatre
simțind sâmburii inimilor zâmbind ca și dragostea
ne-am lăsat în brațele clipelor ce preferă simplitatea

ți-amintești? ….câte ne doream
eu,dureros închideam o dorință deși te iubeam
tu,deschideai ,ne-ntrebandu-mă,poarta către înălțimea din Rai
și-mi spuneai că m-ai fi căutat până din nou mă găseai

cuvinte,de dimineață ca niște flori îmi aduceai
propuneri concrete cu miros de parfum îmi făceai
ce răspund? mă-ntrebai ,deși fâstâcită ….tu deja mă simțeai
surâdeam și doar zâmbetul buzelor mă-ncumetam să-l îndrept și tu-l vedeai

fusta cloș ce în mers se foia
boleroul din voal lăsa să se vadă decolteul ce-l acoperea
mă simțeam vinovată căci sânii obraznic te chemau
făcându-te să-i vezi pătimaș ,conștient dorurile toate te strigau

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s