iubirea din mine locuia candva
langa o gradina cu flori vestejite
incat o fereastra sa se deschida deloc nu voia
trista se simtea vazand ofilire

muguri-dorinte-si scriau biletele
intrebandu-se care-s mai curajoase dintre ele
sa cheme un nor cu-n zambet frumos?
sau soarele puternic,falnic maiestuos?

sentimente-mici numite seminte
stateau sa se-nscrie nelasand impresii
cum ca-r vrea ceva,priveau catre cer
si-si spuneau asa:

vreau sa infloresc in mijlocul verii
striga cat putea, blanda fercire
si eu sa-nverzesc sa miros a cedru
spunea taina-gand tare,tare mandru

zile dupa zile,semintele mici
s-au udat sarat,s-au incurajat
si…atunci minune! fereastra vazand
cata staruinta,si-a spus intrigata:oare n-am vointa?

vreau sa vad de-acuma viata incoltita!
sa cante rapsozii pan’ s-or auzii
peste tot in lume,fie ca-i pe ape,pamant obosit
anii ce-or veni sa ma tina minte!

m-am deschis si-oi privi gradina
ce stie sa creasca,cand, unde si ce sa isi mai doreasca
florile-nfloresc una cate una
sunt chiar pizmuite de alte gradini,ce nu le credeau

sa poata-mplini visul
scris,demult, de-o fata

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s