Demult…

Standard

cand glasu-ti din adancu-ti de fiinta ma striga,
tot trupul meu spre tine se-ndrepta.
cand inima cu doru-ti ma striga,
a mea,cu dor nebun ,in bratele-ti,voia sa stea
cand gurii mele foame de tine ii era
tu-i daruiai din totu-ti ce stiai ca vrea sa ia
si tot oceanu-ti de iubire,demult, se tanguia
cerand si valurilor si furtunii sa lase calea libera
spre cea noua-fiinta nascuta din iubire,din doua inimi,a ta si-a mea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s