labirintul vieții
m-a adus și azi
pe oceanul dor
unde corabia gând
avea 8 vele cu zâmbet…
știuse pe unde
cândva, lâng-un vis,
luna cea măiastră
făcuse să creasca
mai multe dorințe
când,
buchete de stele
luminând și ele
ajutau licuricii
să țeas-un covor
voiau auriu
până dimineața,
crezând că-i târziu
și iarăși iubirea
ajungând la mine
se-mbrăcă-n galbenul
grâului văratec
atingându-mi trupul
până lângă pântec
cuibărintă-n noapte
m-ai trezit din somn
și-am gustat aroma
sărutului-râu
ce-n vara dimineții-glas
desculț se plimba,
în fiecare ceas

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s