Lumea ochilor mei….


Lumea ochilor mei….,

Vede spațiul dintre cer și pământ
Privește în ochi de copii
Se bucură când pe tine, iubite, te stie

Lumea ochilor mei…
Se înconjoară de viață oriunde
Tânjește după roua dimineților noi
Iubește cu toata ființa
Cheamă soarele când cerul devine gri

Lumea ochilor mei…
Ți-a văzut trupul gol de bărbat
A atins emoții înalte
Ți-a atins părul în noapte
Si-a văzut toată magia în șoapte

Lumea ochilor mei….
Îmi vorbește ,
Mă iubește ,
Mă cunoaște

fiecare……


Fiecare…..

Vrea o mână calda
Cand geru-se-arată ,
Vrea un glas nestrain
Sa se-audă-n odaie,
Vrea un picior
sa ii cunoască pasii
Vrea mângâierea
Dimineața in zori
Vrea sărutarea
Sa-i aduca fiori
Vrea să fie văzut
Pentru strălucirea din ochi
Fiecare, vrea ca inima
Sa-si găsească perechea culoare

nerostite……


îmbrațișări,
sărutări,
alergări,
nerostite….
mângâieri,
înțelegeri
și gânduri
nerostite….
te iubesc-uri,
placeri,
oceane profunde de doruri
nerostite….
ești TU nerostit,
sunt EU nerostită…
creăm o viaț-a cuvintelor magice
nerostite…..

trec


lumea timpului
e o strânsoare
de vară
sau o răcoare
pe seară
și atingeri
de val,
stropi reci
lângă mal
când,
pistrui norocoși
tu îi vezi somnoroși
iubirea le face
pe toate
mai mici.
le ia și le duce
lângă munții înalți,
lângă mări,
lângă râuri
și, cu-a vântului
vorbă
te mângâie lin,
te ia-n brațe subtil
cât o vrei
tu pe ea….
uită tot ,făr’ de ea
nu-nțelegi mai nimic
fiidcă aici sau acolo,
cât de multe se duc ….ele trec

chimia din iulie


ochii te vad
trezind intens
dorinta
din inima mea.
tainic
te port
in jocul vietii
acolo unde
secunda-dor
gaseste calea
spre iulie
cel plin de fericire!

de ți-aș fi …


mura rugului
de-aș fi,
buzele ți-aș îndulci
floarea teiului de mai,
linul cânt în seară
ți-aș șopti:
răsai!
o dată cu luna,
cu Carul cel Mare
și să-mi fii tu steaua
ce-mi iese în cale,
luciul de pe lac
ce stelele-l plac
eu de ți-aș fi roua
din firul de iarbă
te-aș alinta cu vorba
când nori-s curajoși…
inima-i moneda
schimbul în iubire
tânjind după tine
des uitam de mine,
de ți-aș fi pârâul
ce munții-i străbate
te-aș răci vremelnic
să nu simți greu în spate…
broderii de triluri,
adieri de vânt
te-aș iubii ca toate,
numai de ți-aș fi !