lumea timpului
e o strânsoare
de vară
sau o răcoare
pe seară
și atingeri
de val,
stropi reci
lângă mal
când,
pistrui norocoși
tu îi vezi somnoroși
iubirea le face
pe toate
mai mici.
le ia și le duce
lângă munții înalți,
lângă mări,
lângă râuri
și, cu-a vântului
vorbă
te mângâie lin,
te ia-n brațe subtil
cât o vrei
tu pe ea….
uită tot ,făr’ de ea
nu-nțelegi mai nimic
fiidcă aici sau acolo,
cât de multe se duc ….ele trec

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s