spune!

Standard

când seara se lasă
și stelele ies,
vrei să mă știi
lângă tine…
când zorii apar
și flori se deschid
vrei să ma vezi
înflorită…
când cerul zâmbește
și vântul adie
vrei parul să-mi mângâie
și mie…
când vara se duce
când ziua-i mai mică
când rândunica-și caută
drumul, e sus, se ridică
vrei mâna-mi s-o simți,
vrei ochii să-i vezi,
vrei buze să bei,
vrei gustul să-l iei,
vrei cânt de iubire,
vrei joc să jucăm,
vrei dans să dansăm…
eu te provoc…
tu ?!…. spune!

răvășire!

Standard

umeri mângâiați,
dăruire!
gura-nfometată,
ce iubire!
ochi încurajați
ce sclipire!
mlădițe de clipe,
întregire!
gânduri transformate,
erostire!
sâni discret atinși
răvășire!

fior

Standard

pe înserat,
când las ziua cu vântul de vorbă
și merg să vorbesc în tăcere,
simt dor însetat.
fior mă cuprinde pe șira spinării
glasu’-ți-e-adus de oriunde
și mâna m-atinge pe frunte,
simt dor.
și seara se lasă
și stelele ies
și Luna răsare,
iubite….inima-mi dă ghes
să te strig, să te chem
lângă mine să stai
să mă măngâi și …fior să-mi răsai
în zorii de zi ce se-arată râzând
știind că doar tu
ești cântul ce muzica inimii
o cunoaște
ca drum ce note bătăi-dor
aduce pe portativul fior

de dor

Standard

și-n august
mi-e dor
și-n august
iubesc
fiindcă mă simți,
știi că roșesc….!
eu repet,
tu insiști
mă cunoști,
și-mi zâmbești
căci de dor
tu primești
gânduri multe!
lumii-ntregi
eu îi strig: te iubesc!
te ating,
mângâiere în taină
trimit
tot de dor!
sunt deschisă,
mă știi
pasiune trezești,
provocare stârnești
tot ce-atingi răvășești….
sunt cea simplă femeie
care știe cu răbdare,
l-asfințit, să te cheme….de dor!

zboară gând!

Standard

zboară gând,
du-te la el!
mângaie-l
în timp ce doarme,
șoaptele
să-i fie vise,
blând s-atingi
a’ sale pleoape
semne lasă-i
lângă pernă
sentimentele-mi
tânjesc….
el mă simte
și mă cheamă
chiar și buzele
mă vor
și orchestra de săruturi
îl fac să tresar-ușor
pe tărâmuri
mai înalte
amândoi
ne-om întâlni
stelele, trăsuri-de-aur
ne coboară pe pământ
ne invită-n ceasul serii,
la iubire. Eu îi cânt!
suflete sortite suntem,
zboară gând!
dor îmi e
de-a-sale mâini
când se plimbă
la-sfințit
peste sânul meu cel rece,
adormit.
zboară gând!
adu-l iar la mine-n taină,
regăsirea mea cu el,
tremur îmi aduce-n noapte
contopește-mă din nou…
zboară gând!

noi, ne voiam a fi!

Standard

aveam….
o singură dorință:

să simți cum inima-mi te strigă
aveam credință!

aveam…..
pe lângă dorul ce-l știam
o cheie-drum ce se voia corespondență

acum….
revărs spre ochii tăi
o mângâiere-n seară

acum….
tu vezi cum iar trăiesc,
am strălucirea rară

rumoarea ce-o-auzeai
la deasa frământare

răspuns formal era,
la greaua incercare

amorul pătimaș
și sărutarea noastră

ne-a încercat ades,
ghid ne era Iubirii, era semnalizare

tu mă voiai, mai știi?
eu te chemam timidă

acum, noi ne avem
miracolul există!

și când ești lângă mine,
când visul e real

o spunem pentru toate
cât’ pe pământ există

că ce vom cere-n gând
cu maximă credință

se va-mplini mărind
iubirea ca ființă

eu te iubesc, o spun
făr’ să aștept răspunsuri

de dincolo de veacuri
milenii ce se știu

ceasornicarul timp
scria neincetat
noi, ne voiam a fi!
și înc-avem credință!

noi ne iubeam …. demult!

Standard

în țara Dorului-Răsare
purtam cămăși de dor
în țara Foc-născut-din-dor-de-tine
credeam în dar-minune
în țara Marelui-Ocean-Iubire
Tu ești mireasma-gând
petala care-nvață să îmi scrie
și cea căreia-i plâng
în țara fără umbre, luminată
te sorb la răsărit
în țara Templului-blândețe
te-aștept izvor să-mi fii
în țara Creatoarei-melodii
emoție la asfințit devii
în țara Simt-că-n-ochii-mei
Tu poți trăi, cuvânt mă-nveți să știu
ajung în țara Înălțimilor atinse
și sunetele toate
din ceruri îndrăznețe
spun toate-cunoscând
că mâinile ni se știau,
noi ne iubeam ….. demult!

stai!

Standard

așeaza-te și vino de-mi vorbește
acum, când încă-i soare cald de vară

bine nu-mi amintesc, dar într-o vreme,
iubirea n-avea timp
să-mi șteargă lacrima ce îmi curgea
ș-apoi, să șeadă nici ei nu-i mai convenea

credeam că știu și eu câte ceva
dar despre ea, mă-nvață zilnic numai ea
furtuni, tornade, ploi, un nor sau soare
să-i strig și-acum îmi vine, de ce mă amăgea?

zile sfioase se-arată-n zori
apar și fluturi, flori în culori
pe cer un curcubeu cam mândru
și-un vânt pe seară, miros de codru

stau lâng-un tei, aici, într-o mică grădină
și, știi? mă văd la fel cum tu mă vezi
atinge-mă! fii lângă mine…vezi?
când sunt cu tine,
când ești cu mine,
știu toate….iubirea noastră-i vis dorit
atrage lumi, povești-mirese
înfruntă gânduri,
știe-adevăruri
eu, recunosc!
mi-e dor, știi bine
hai, vino! mai stai și azi, fii lângă mine!

Ție

Standard

Am deschis o carte veche ,
m-am văzut fără regrete
Mi-am șoptit lângă oglindă
că iubire-a fost atinsă

Lângă o galbenă foaie,
pe-un fotoliu mic de paie
Mi-am pus gândurile toate,
la odihnă. Eu trăiesc și simt că-i viață, las ce vreau în spate

Spune-mi și, vorbește-mi!
Știi că-mi place să te-aud
Lasă vântul să-ți aducă
-al meu miros de mosc…

Tu, strigă-mă! Și dorul meu o să te simtă
în orice clipă grea.
Vino iar și iar la noi,
să simți trăirea-n doi.

Și dacă ploaia te atinge,
cu picuri mulți și deși,
sărută-i! Sunt lacrimile mele
Trimise Lunii și cerului cu stele.

Eu iți trimit cu roua nouă,
noi zori să te atingă
Le spun și rândunicilor să zboare
să vezi că-s zile noi și Ție să-ți aducă o veselă culoare