timpul știe ce face,
timpul știe
să plece,
să vină,
s-aducă de toate
să facă lumea să-l vrea

iubite,
ti-s zâmbitoarea femeie
ce cu emoții te cheamă
si infinitu’ mi-e cerul,
pământul
și tot ce e-n el
de-acolo de unde se vede,
lumina ce-apare în zori
ajungi lângă mine
si tesem sărut colorat
din mângâierea iubirii
din anotimpuri măiestre
cu vânturi ce-ascultă-n tăcere
si câte piedici se vrură
pe drumul ce duce spre noi
martire si mândre de ele
c-ar fi atins telul suprem
născută-s în ziua Iubirii
cu magica haină divină
de-aceea înlătur degrabă
ce tulbură pavajul fericirii
fiori de dorințe împrăștii
din grădina de gânduri-secrete
si, fie l-asfințit pleacă-nvinse,
fie se-îneacă-n singurătate si-s triste
puterea din roua dimineților-dor
si strălucirea atinsă de soare
cresc iubirea ce te face să-mi vii
si-mi vii, îmi vii în cale….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s