destăinuire

Standard

văzuta-i tremurul pleoapelor mele
trecând prin labirintul ochilor tăi
în ziua când soarele era stângaci
și nori pe cer se așezau

și câte drumuri paralele
și câte doruri între ele
și câte întâlniri în fugă
ohh, pe toate, gândului pribeag le-am dat

în vise, seri la rând mi te-arătai
și mângăieri în taină-mi trimiteai
și simplitatea din privirea-ți vie
știuse cum să se destănuie doar mie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s