o poartă,
un drum
și-un iar început
sus pe cer
doua stele
și Luna ce se joacă bucuroasă cu ele
în grădina din spate
un castan zgribulit
se bucură de vântul
ce-i dă jos haina de frunze
încărcată deja de zăpada
ce neașteptat se-așeza.
îndrăzneț,
la un colț între străzi,
mai puțin luminat
un tânăr și-a luat
iubita de mână
trăgând-o aproape
vrănd, probabil
să simtă de iubita-l respinge
sau ba,
pe negândite, ea,
ștrengarița….la sărutat!
cum mergeam,
am simțit
cum m-atinge-al tău dor
cum pășeam,
ți-am simțit pașii
aproape de-ai mei,
mergând atât de ușor
iar pe buze,
atât de real un sărut
că am închis și deschis ochii
zâmbind….cât de aproape te-am vrut!
și să știi
că dorințele mele
sunt scrise cu prafuri de stele
uneori și cu diamante din lacrimi
de aceea-ntr-o lună
devin momente reale
Universul aude
și țese din clipe-fărâme
covoare din culori fericire
te aștept,
tu să-mi spui
de-ai s-ajungi
la răscrucea dintre noapte și zi,
dintre secunde și ore,
dar să-mi spui…
spune-mi când?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s