ducându-mă pașii aseară,

pe-o stradă pe unde-ajung rar

m-am întrebat așa, într-o doară

în gândurile cui, primii fiori apar?

vântul bătea, a fulgi de nea mirosea

și deodată o poartă bizară

în față-mi, misterioasă, se deschidea

câte-ntrebări, câte dorințe

părea că știe c-au trecut

prin poarta larg deschisă

și mie dată-acum a o vedea….

am afirmat, crezând ca-ntr-un miracol,

tot ce-am știut eu că mai vreau

neașteptând nici o secundă

să treacă timpul și s-apară vre-un obstacol

am cerut nopții să mai șeadă

să mai am timp de vise mari

de mângâieri și de săruturi

să crească-n tine doruri, să tresari

mi-am amintit de anii  repede trecuți

ce au uitat fiorul de iubire  să îmi lase

și am cerut, știind că vine

tot ce-am dorit să simt și să trăiesc

de-aseară mi se tot întâmplă

să fie câte un miracol  pe unde pașii mei ajung

m-aștept acum să vină prin ‘cea poartă

acel mister ce fascinează și pătrunde

pe unde  știe să descuie umbrele-cărări

ce fac să crească ritmuri în inima ce își dorește a iubii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s