asezata pe-o bancuta
ce mereu ma chema,
ma intrebam,
de ce n-am avut niciodat’timp pentru ea
… gradina viselor mele, aproape era
si-acum, imi simt picioarele atinse
de-acea managaiere,
ce, de-atatia ani isi dorea sa mi-o dea
sunt aici, ma rasfata cu toate
imi aduce bauturile miros-de-flori-parfumate,
ma indeamna sa le gust,
femeie, imi spune…
inima ta nicicand nu te minte
ascult-o de vrei sa ajungi sa mai bei,
din cupa de sampanie-fericire

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s