timpul creează-nceputuri….


ți-am scris rânduri de gânduri cândva,
când încă nu știam cum e
să stau atât de aproape de inima ta…

îți furam priviri îndrăznețe odată,
te voiam pentru mine, să-mi fi „Unicul”
bărbatul iubirii mele, pentru întâia dată!

ți-atingeam nostalgică, buzele-n noapte
văzându-mă curtată,
mă simțeam adorată și buzele-mi acoperite de șoapte

destinul mă aștepta lâng-o gară
și mi-a trimis muza
printr-un cânt de chitara

văzusem povești create în filme,
se strecurau și in mine
credințe, ce doar de tine puteau fi ținute în palme.

acum, iubite, privește spre mine!
o clipă de mână mă ține
și-mi spune:tu vezi cum timpul creează-nceputuri cu noi?

iubire…doream un raspuns,


fa-mi cunostinta cu linistea din adanc,
adu-mi zambetele-n buchete de flori,
scrie-i si dorului ca disperarea n-o vreau
dezamagirii ii lasa-ndrazneala-mi
sa stie, sa nu mai incerce nicicand la vreun geam
de la casa inimii mele
imblanzeste spinii ulucilor vechi
urmele pasilor se arat-obosite
ii vreau ne-ndoiti in prezent
fa glume, de vrei! nu ma orbii si-mi arata
o cale, asa imi spuneai….da, mai vreau…
iubire….doream un raspuns

vulcanica


ma misc adeseori fara sa-ntreb….
sunt expresiva, hotarata…
am stat cam mult far’ sa creez
momentu-i nou si… gata! sinceritatea mi-e acuta

vulcanica, pasionala
ma las in voia râului nelimitat
sa cresc din nou de-acolo de unde mai odinioara
multi pasi, cu doruri i-am lasat

chem iar masuri nemasurate sa ma-ncerce
si expresivitatea sa sporeasca
din mugurii de primavara apărândă
cerand iubirii cu inflacarare sa renasca

inunda-ma!


cu gustul
si mirosul tau!
cu gura
si tacerea ta!
cu linistea
din ochii tai,
cu mangaiere
si alint,
cu glasul bland,
atingeri vii,
surasul ce se naste des,
inunda-ma
izvor sa-mi fii!
povestea ce n-are cortina
nascand in taina
ganduri de cristal
poiana unde cresc bujorii
ce trec apoi pe chipul meu,
fi-mi joaca-n care
parul meu, e ravasit de suflul tau
inunda-ma si cheama-ma
dorintele-mi invata-le!
inunda-ma….

am acceptat,


….sa cunosc vidul,
eliminand pe rand neputinta, angoasa, durerea
si-am lasat rugaciunea din inima-mi draga,
sa scrie pe suflet lasand urme noi ….
am acceptat daruirea sa curga
lasand-o izvor sa se nasca-n adanc,
am acceptat iubirea
in tot sa patrunda
si ochii sa rada cand cerul aduce noi muguri
de seminte-de-gand,
am acceptat ca muzica ce seara-o ascult
sa fie de pe toate potecile legilor, ce nescrise imi sunt
te-am acceptat si pe tine
de-acolo de unde-am cerut,
s-ajungi mangaiere sa-mi fii
m-am lasat acceptata intreaga
asa cum copiii-si accepta o joaca
dorind-o din nou si din nou, inc-o zi

cand cuvintele nu ajung sa descrie…


„Puterea credinţei, absolut incredibila putere a credinţei, este puterea din viaţa ta, cu ajutorul căreia îţi îndeplineşti toate dorinţele. Dă‑mi voie să repet: Absolut minunata şi incredibila putere a credinţei este puterea din viaţa ta cu ajutorul căreia îţi îndeplineşti toate dorinţele.“

Eldon Taylor

ieri,


am participat impreuna cu alte persoane la un seminar si… „intamplator” sau nu, acolo a ajuns un tanar despre care o participanta spunea ca i-a fost iubit o perioada in urma si ca nu intelege cum de a ajuns el acolo… El, venise insotind o doamna… Curios, a spus ca sta pentru scurta vreme. A trecut timpul, seminarul s-a apropiat de final si discutia despre el a revenit… tanara participanta spunand cat de greu i-a fost alaturi de el… ca nu intelegea cum de se simtea rau doar stand in preajma lui…. Atunci, s-a declansat ceva in mine… Eu fiind cu iubitul meu, am inceput sa vorbesc. Si am spus ca ii cunosc starea, ca eu insami ma simteam asa in perioada noastra de inceput cand el( iubitul meu) avea ceva in inetriorul lui care tragea energia din mine fara explicatie… Starea lui depresiva ma patrundea dincolo de intelegere, de ratiune… acuzele ca nu petrecem destul timp ma trimiteau pe mine sa ma gandesc la poeziile si la dorul manifestat prin toate cuvintele…. De explicat??!….. Mai greu in cuvinte..starea este dincolo de asteptarea cuiva… te prinde ca o caracatita cu tentaculele ei si daca nu esti rezistent, sfarsesti mai rau decat cel aflat in depresie…Cata incercare! ma auzeam gandind….cata iubire adunata in mine si uite unde avea nevoie sa fie daruita… Crezi ca stii dinainte ce vine? Nicicum… iubirea nu mai stia calea… rostul… se freca la ochi sa nu lase lacrimi in urma… si, cu toate astea a rezistat….
Sa imi explic mie?? de unde exprimarea exacta a starii?….altora, cu tat mai putin… numai cand se descriu stari asemanatoare simti ca ar putea intelege cineva…

Cineva(acel EL de care eu aveam nevoie) venise sa ia iubirea pe care o aveam de oferit… lectia a fost mare… ce credeam? ca apare cineva si zice: aa, ai iubire , hai sa o cantarim si vezi ce rasplata primesti…
Cuvintele, uneori, sunt insuficiente….
Da, m-am nascut sa fiu fericita! Sa inteleg mai mult…

Si, asta vine catre mine… bogatia iubirii ce transforma si vrea iubire sincera, pura….
Da, ea face minuni!

Programe venite din urma? destule. Obisnuinte, credinte…. de toate ma eliberez si ma las in bratele iubirii si a fiintei ce stie intotdeauna catre ce ma duce…
Eu sunt aici sa ma bucur, sa traiesc, sa inteleg si sa iubesc mult!

si daca tac….


dupa ce zile si zile-am strigat,
dupa ce ani si ani am lacrimat,
dupa ce nopti la rand dorul nebun l-am cautat,
acum, eu te iubesc….si daca tac!

dupa orele lungi tematoare,
ca iubirea-ar fi departe,se teseau intrebari
cine si unde si cand, ea apare?
am ajuns langa roua de azi cand, te iubesc si in noapte eu tac….

sfioasa si blanda, deschisa
ti-am vazut privirea cea trista
si-am ramas sa traiesc o poveste
langa inima ce vise imi tese

in copacii gradinii din dreapta
se-asezau sa ne fie vii martori
doua mierle cu pene zburlite
ascultand cum te-ascult si….. cum tac