esti …


tu esti!
te iubesc, fara sa stiu cum, fara-ntrebari
te ascult printre glasul ragusit al norilor,
te aud printre crengile adiinde de vant
te ating cu stropii de ploaie cazand
iti zambesc alunecand in noroiul padurii
culeg ganduri iubirii
o data cu florile inflorinde din crang
ochii sunt martorii dorintei de „noi-fiind”
ca esti,
stie inima ce primeste bataile trairii
cu rostul ce trimite spre zile
un sens ce-i al meu si al tau
pe pamant!

cand nu mai vreau …..


atunci, doare trecutul. E dorul meu ce vrea, acum, sa taca. Credeam ca sunt bolnava, ca doar impartasind, eu pot sa ma ridic altfel…mai am ….clipe de trait. Ma accept in clipe ne-ntelese, plang in clipe „triste”, accept neacceptarea, primesc deschis schimbarea…
Aud glasuri in mine strigand din rasputeri….ma stiu, sunt eu. Abstractul absolut din ce in ce necunoscut…
ma misc sa vad…sunt eu ?
Ma vreau traind!
Tu, revino!

descătușeaza-mă!


vreau bucuria în cale,
pasiunea sa ma imbrace zilnic,
vreau privirea să îmi fie vie
și zborul de gând spre înalt să tot vie
descatușează-ma de limitări,
de gândul că necunoscutul cunoscut ar trebui
ca să fie
lasă-l să-mi aducă toate clipele noi
cu dorință
cântă-mă,
scrie-mă,
privește-mă,
zboară-mă,
citește-mă,
mângâie-mă!
prin toate…
descătușează-mă!!

amintește-mi!


când buzele ni se-ating,
mai întreabă-mă dacă mi-e dor
când ochii se odihnesc
in privirea ta,
întreabă-i
de când îți așteaptă mângâierea
și dacă ar fi să te întreb chiar eu ceva,
m-aș așeza pe genunchiul tău,
te-aș mângâia
și ti-aș arăta locul
cel mai depărtat pe care îl vede inima mea,
te-aș întreba
până unde crezi tu că ajunge lumina de la o stea
și aș mai vrea ceva,
să-mi amintești de munții de iubire,
de dorințele mari, de gândul liniștit
de câmpiile de bucurie,
de copacii ce ne cântă cântece de dragoste,
de pașii spre noi
plini de sentimente colorate,
de toate …amintește-mi!

cine sunt?


cand zambesc lumii din mine,
cand intreb gandul ce vine,
cand simt linistea ce creste,
cand adorm imbratisata de-o poveste
cine sunt?

cand timpului ii spun ca nu-i timp,
cand secundele se masoara doar in bucurii pe pamant,
cand stelele stralucesc pe chipuri de oameni,
cand cine grabit se indreapta spre altii

cine sunt?

cand muzica inimii striga,
cand flacara ochilor vrea,
cand atingerea degetelor spera
cand mirosul florilor mangaie,
cine sunt?

cand inteleg ne-ntelesul
cand iubesc ne-iubitul
cand primesc ne-primitul
cand vreau ne-vrutul
cine sunt?

cand stiu ne-stiutul,
cand vorbesc fara vorbe,
cand cunosc ne-cunoscutul
cand merg pe alee
cine sunt?

cand imi ceri,
cand imi dai,
cand refuz,
cand raspund

eu….
cine sunt?

emotia culeasa-n amurg


am ales sa te las sa te sprijini de umerii mei,
intr-o seara de iarna, trecand
am ales iubirea din ochii tai,
pe ai mei, in taina, ea chemand
am ales, surasului tremurat,
sa-i atinga curajos, sclipirea-mi
am ales sa te stiu,
fara sa-mi strige din adancuri uimirea
am ales sa culeg o emotie-n amurgul venit
cand soptitele ganduri te chemau
cu un dor….dorit diferit

cand tu te simteai singur,


eu ma lasam imbratisata de aer
si voiam dialog….
fragmentele de vant ce mi-atingeau chipul,
imi spuneau
ca orele pan-am sa-ti simt sarutu-s putine..
cand dorul si mirosul tau ma strigau,
ma duceam spre fereastra dorintei
si-ti trimiteam adiere de mosc..
imi asum serile toate cu tine,
si-mi imbogatesc visurile
cu sclipirile ochilor tai verzi…
ratacirile anilor ce-au trecut
m-au adus aici…
si tainele lumii se-aseaza in mine,
dincolo de bariere nerostite
si daca,
stralucirea stelelor se-ascunde-n gradina cu nori
atinge-ma si hai…. vino sa stralucim noi, in gradina noastra cu tei si cu flori!