între cine sunt eu
și cine ești tu,
se-așează oglind’-aurie
cumpărată
să nu mai vedem cioburi
să ne vedem inimile,
clare
și privirea să fie
mai noua ca niciodata…
cuvintelor nerostite le e dor
de mine,
de tine
si viselor noastre le cresc radacinile
care ne cheama sa le udam
in gradina orizontului
dinspre punctele cardinale
mai in fata….
poposim zilnic
in clipa prezenta
si-o data cu mugurii
noi ce sunt infasati
de frunzele-haine necrescute
pe crengi
ne desenam si noi
coloratele drumuri pe harta teritoriilor
ce timpul le creste si se trezesc in fiece
dimineata….la viata

Anunțuri
Publicat în Eu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s