pe copertă de revistă

Standard

ASTAZI……cum?!

mi-am dorit s-ajung cândva
pe-o copertă de revistă
și de-atunci am scris mereu
editurii cunoscute
„Viață și iubire ești”

ori de câte ori în cale
mi s-a întâmplat ceva
și-am fost dincolo de ea,
m-a chemat să-mi dea lumină
floarea ce pictează-n taină
curcubeiele cerești

numele l-au scris deja
pe-o copertă ce-a vrut ASTĂZI
cartea ce cuprinde-n taină
dragostea ce-o pot purta

este ASTĂZI nu uita !

în gândul nopții

Standard

răspuns rămâi,
cu ochii de genune
lumină-n seară,
vis îndrăzneț,
rucsac ce poartă
cuvinte sens
dorințe împlinind

port fără teamă,
în gândul nopții,
dorul de tine
să umple ce știam
cândva,
că vrea să cheme inima

și dacă vrei să-mi vii în șoaptă
alege gândul nopții
te simt și când și unde-ai vrea
să mă-ntâlnești să mă iubești

ce ne spuneam aseară,

Standard

aseară ne-am certat.
de ce se-aude interfonul?
de ce nu știi să înțelegi, să fii bărbat…
de ce te superi prea ușor?
primește-mi dorul, nu-l uita,
cu toate astea ….
ne-am certat
să fie energia nopții ce ne strigă
când vede bucurii pe chip,
să îi displacă, oare, să ne vadă
îmbrățișați de Lună și de stele,
fără să-i spunem ei nimic?
eu ți-am spus multe,
tu ascultai…. eu te iubesc!
a fost o seară
ce-n umbra nopții, azi de dimineață,
a plecat!

sunt …..

Standard

femeia care-aude,
care-nțelege
care ascultă,
care vorbește,
care iubeste,
care-și cântă bucuria,
care zâmbește,
care mângâie,
care atinge,
care clipește,
care respiră,
cu decolteu obraznic,
cu păr strălucitor,
cu ochii cristalini,
cu buzele cerând
sărut în prag de seară,
cu mâinile-atingând
cămașa-ți de bumbac
și ochii-ți verzi privind
se cuibărește-n zori
lăsând pe prispa casei
să intre razele de sori
s-atingă-n drumul lor
doi umeri jucăuși
privindu-te cu dor

iubește-mă!

Standard

deschide palmele să-mi plouă!
așează-mi Universul lumilor albastre
lângă picioarele ce tălpilor le strigă-n șoaptă,
că orice-ar fi și-n orișicare noapte
alergi desculț cu mine, ador să fii rebel.

întinde-te pe iarbă și simte-o că e moale
acum în clipa ce-o atingi
îmi spui ades, trecutului să-i spun adio
să las clipa să-mi cânte pe versurile noi

și ani lumină de ne-ar vrea sărut,
am învăța să ne atingem iară
te uită-n ochii mei!
eu vreau atâ: iubește-mă!
mă înțelege-amor,
eu sunt femeie,
și-n toate clipele te vreau…bărbat

amalgam de sentimente!!

Standard

Sunt femeie și iubesc!
Sunt magie!
iubește-mi chipul,
strânge-mi în brațe corpul
simte-mi mirosul
gustă-mi rujul,
atinge-mi rochia neagra
iubește-mi inocența,
ascultă-mă în liniște…..
mă definești….un amalgam de sentimente!!

atinge-mă când dorm!

Standard

c-un miros de amestecate miresme,
fiindcă mi-e dor și îți spun,
atinge-mă!
cu-n buchet de petale-iubire
atingi aerul și, evantai
îți dorești să îmi fie
până ce soarele învață să-și trimită
razele, ca în rai
pasiunea-mi dornică să o simți
te cheamă!
gândul ce te aduce spre mine,
când departe îmi ești,
ți se dăruie!
cămașa de mătase-ți cunoaște
atingerea pe înserat,
și chiar dacă pleoapele se închid,
înainte să îți simtă privirea….
tu, atinge-mă și când dorm!

din orice colț al lumii

Standard

ne scriem povestea de viață,
zi și noapte, pași alături făcând
și ne vrem răspuns cu rouă dimineața
furtunilor, ușa deschisă lăsând
și te vreau seara în liniștea nopții răsărind
odată cu florile ce se-nchid,
o încă zi „mâine” aducând

din picuri de ploaie ….

Standard

iubirea…
mă învăluie cu misterul ei,
mă prinde în brațe, mă înalță…
îmi cuprinde mâinile, trupul
privirea ta mă atrage în oceanul
pe care stropii de ploaie îl mângâie
cerului îi ascult șoaptele
când stelele mă alintă
ce-ar fi dacă eu și cu tine
am simții ce suntem?
două semințe de iubire,
izvorâte din doi stropi de ploaie
aduși de univers să cunoască miracolul…..iubirea?
pe câmpul înverzit alergăm
galbenul de păpădii ne zâmbește
o gărgăriță zburdând ne strigă
să ne arate calea spre care dorul, pasiunea ne cheamă
două picături de apă….
iubire,
din picuri de ploaie