Furtună..


sunt furtună când dorul mă doare,
când iubirea se supără, moare…
când norii se vor lângă mine,
când ploaia-i prea dornică cu lacrimi sărate să m-aline
sunt furtună
când muzica sufletului mi se opreşte,
când dansul cu doi devine zgomot şi pleacă orbeşte
când vântul să şuiere vrea
când zâmbetul se joacă cu faţa mea…..

şi-apoi…… e linişte
furtunile sunt pentru scurte clipe
se-nlătură câte-or fi nedorite
şi curcubeul apare,
culorile vieţii dăruind…
sunt pentu mine…. le chem în toate clipele la iubire tânjind

stiu si daca……


 

nu ştiu, nu contează. Sunt mereu suficient de tânără pentru a îndrăzni să o iau de la capăt, atunci când mă voi trezi pe un drum care nu duce nicăieri.
Am mereu vârsta potrivită să mă îndrăgostesc, să mă despart şi să o iau de la început.
Am mereu vârsta potrivită pentru a trăi copilăreşte, pentru a face greşeli, pentru a învăţa ceva nou, pentru a visa, pentru a-mi dori, pentru a mă distra, pentru a-mi schimba direcţia de mers, pentru a lua decizii şi pentru a mă răzgândi.
Nu voi fi niciodată prea tânără pentru a avea prieteni bătrâni şi niciodată prea batrână pentru a avea prieteni tineri.
Traiesc mereu clipa, ca şi cum aş muri mâine. Nu voi amâna să fiu fericita şi nu voi amâna să iubesc.
Vârsta mea? Nu are şi nu va avea niciodata relevanţă!

Chiar daca simt durere….


continui sa cred!
sa cred in iubire si in puterea ei!
sa cred ca eu am venit sa traiesc fara teama de ceva, iubirea!

ca dincolo de cuvintele de incurajari de pe afise sau pliante diverse, am puterea sa cred! cu toata fiinta mea!

chiar daca lacrimi stau sa curga,chiar daca noaptea asta va fi cea mai lunga…..
eu cred in iubire in fiecare clipa a existentei mele! si asta nu mi-o va schimba nici o experienta de viata de pana acum!

desi am continuat depre iubire…..


desi am continuat sa scriu despre iubire, despre acea parte a existentei mele adanc infiripata in fiinta mea, traiam inca o data o tragedie emotionala… Continuam sa ma uit. Parca nu eram eu, traiam o hipnoza ca si cum nu mi-ar fi fost de ajuns ce traisem candva….
am crezut in iubire si incepusem sa scriu, chiar aici, despre depresia barbatului ce-l cunoscusem si care credeam ca, in sfarsit, intelege iubirea sincera ce-o pot arata si trai… cautam sa inteleg asa zisa depresie cauzata de un divort…. greu de inteles….trairea lui plina de negativitate cauta sa ma doboare zi de zi…
cauta sa nu-mi lase loc la zambet, cauta sa imprime tristetea vietii lui si in existenta mea….n-am putut! iubirea din mine refuza tristetea lui…. zile multe, santaje emotionale aproape zilnic…. „Daca ma iubesti ma ajuti! fiind cea care ma stie, ma cunoaste…. nu spui tu ca esti puternica? deci tu poti, chiar daca eu nu”
doamne cat ii simteam comportamentul! ceva din felul meu de fi cauta sa vada ceea ce el nu vedea! esenta frumusetii vietii, curajul, increderea…! Nu s-a putut intelege! ajunsesem sa ma condamn ca am puterea sa vad binele din orice, curajul chiar si cat o mica farama in fiecare fiinta, sa-mi doresc sa-l crersc….. Asa sunt eu, altii nici macar nu inteleg ce este…. nu ma mai condamn, imi accept curajul, indrazneala, iubirea….nu mai caut sa vindec emotiile cuiva, sa ridic ceea ce ei insisi nu pot….
am inteles, era un psihopat…. imi doresc sa ma vindec fara sa ramana prea multe dare in suflet….
parte din fiinta mea vedea manifestari misogine, parte din mine voia sa creada doar in iubire….parte din mine plangea zilnic, parte din mine voia sa creada ca este imposibil ce traiesc, ca este ireal….
s-a sfarsit!
cand barbatul cu traume spihice ajunge la cea mai joasa treapta de manifestare a controlului si santajului emotional, se sfarseste puterea de a crede ca iubirea o poti trai cu el…
cand ii face pe cei din jur sa creada ca vinovata pentru continua lui traire negativa esti tu, te opresti… oricum nu ai cum sa dovedesti cat ai plans, cat te-a ranit…..
mi se spunea deseori ca sunt exigenta in relatii. mi-e greu sa pricep ce inseamna pentru aceia exigenta….
pentru mine exigent inseamna sa daruiesc iubire si respect si sa cer la fel. Sa sprijin si sa fiu sprijinita sau inteleasa….
ajunsesem sa fac totul in casa.De la cumparaturi, sa gatesc, sa fie mancarea gata cand se intoarce, curatenie, sa lucrez, sa-mi sprijin copilul in dorintele lui….El trecea prin trauma psihica adusa zicese de acuzele mele….. si nu se putea mobiliza…. si fosta sotie il darama, si copilul pe care nu putea sa il vada ca se simtea rau, si ca pana la urma copilul vrea doar bani….
Daca sa spui cand nu-ti e bine cu un anume comportament al barbatului, inseamna acuza, atunci nu stiu eu ce este a comunica cu partenerul si a solutiona o aparenta problema. Daca sa nu ti se arate respect in preajma altor femei, ci doar in casa unde nu te vede nimeni, arata ca n-ar fi o problema, atunci nu stiu eu sa traiesc….
daca sa dai atentie fostelor partenere, iar pe mine sa ma lasi ca eu inteleg ca esti ocupat, ca sunt singura care a ajuns sa te stie la 40 de ani, inseamna ca nu trebuie sa vorbesc, inseamna ca eu nu stiu ce este o relatie….
daca sa te preocupe doar de el, nevoile si dorintele lui, iar de ale tale sa uiti, nu este o problema de discutat inseamna ca sunt eu egoista, nu el….

m-am mai linistit! am strigat din nou la mine…..ma doare corpul! ma doare!

cu toate acestea…. continui sa cred in iubire! in puterea ei divina! continui sa gasesc fericirea, asa cum scriam acum cateva zile cand, de fapt, viata mea imi pregatea drama in continuare….
ajungeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

De vei saruta buze….


gura mea iti sopteste,
cand bratele te cuprind,
dorul te doreste,
de aseara si gandurile ma ating, zambind!

buza atinsa de tine
si ochii in care ma vad,
cheama dimineata din norii de toamna tarzie
si pasiunea ce freamata de cand m-am nascut

de vei saruta buze…..
ascunde-te dupa al meu sarut

Secret


Sa ma privesc in ochii tai,

Far’ sa ma doara

Sa ma-ntelegi ca nimeni altul

Sa tainuiesc in tine gandul meu

Sa nu ma simt tie straina

Si linistea cand stau cu tine,

Sa-mi fie forta  de iubire-adusa

Marturisesc, e-al meu secret

 

 

 

 

 

crede-ma!


spun,
aleg,
traiesc,
crede-ma!
ating,
doresc,
primesc…
tu, crede-ma!
exprim,
invat,
iubesc!
crede-ma!

Calatorim spre fericire?


Fericirea imi sopteste despre corabiile nostalgice, despre orice frumos, despre infinitul de sanse, despre spatiul dintre emotii….despre intensitatea unei clipe, despre baia in raul timpului, despre niciodata destul, despre urmele sterse de ploaie, despre proaspete cuvinte, despre visele care dureaza, despre aventura povestilor simple….despre calatorie!

Se naste ceva nou in noi,


Am cunoscut tristetea, rana, egoismul, tradarea …..candva. M-am ascuns de frici, dusmanii, ura, nedreptate. Am fugit spre siguranta data de neatacuri la obisnuinte, convingeri, credinte. M-am oprit…..de o vreme.
Ma gasesc in lumea dorita, creata din noul lasat sa ajunga spre inima mea.
Cu mainile tinand barbia, ma asez la fereastra tacerii in noapte. M-atinge un gand ce ar vrea sa-l jelesc. E firav si il las sa se duca. As putea povestii de zilele acoperite de masti. Ce de ganduri !
Las sa se nasca un nou nou…..de acum!

scriu…..


despre experiente nerisipite,
despre iubirea venita-traind,
scriu despre un dor ce patrunde
precum un spin de trandafir
si despre mangaieri primite
si de saruturi date-n taina
despre culoarea pasiunii
de setea de tine in noapte
despre plansul ce ploaia-l aduce
despre timide imbratisari daruite
despre gerul cunoasterii noastre
si-apoi de povestea din zile tesuta
despre porti stapanite de suflet
si de ferestre tacute in zori
scriu si privesc la cuvinte….
si-mi spun …ce e viata, apoi…?
si scriu cu nescrise cuvinte
traind un prezent neplecat…. din cuvinte