Am ajuns, am rămas. .. într-un loc unde mintea nu cere, ci-mi lasă ochii să iubească-n tăcere. Unde inima-o floare a rămas, unde iubirii, timpu-i răspunde prezent fără să-i năruie zorii. Unde apele trec, lăsând urme de doruri frumoase știind să coboare, să urce și praguri ce păreau dureroase. Am ajuns,  am trecut peste dealuri părăsite de triluri de cânturi voioase. Am urmat căi ce inventau nefondat bucurii arțăgoase. … Mi-am rămas o iubire ce crește, din adânc de oceane puterea iubirii trezește. ….forță de dor, măreție de vise, lăsând lacrimi să curgă să vină să plece. …..ne-mpotrivire. ….durerea, o stare ce repede trece. ….fiindcă timpul,  neplecat, nevenit are sens doar conjugat la prezent. Gramatica. …o invenție de manipulare a vieții unde timpului i se dau sensuri frivole.

Din adânc de oceane m-am ridicat!

Iubirea mi-e forța ce creează și de mână mă ține,  nicicând n-a plecat. ….

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s