de cand te-am cunoscut


 

vorbele tale nu contenesc sa-mi atinga auzul,

neseductia ta ma tine aproape,

cand stai langa mine, urmele prezentei tale

raman pentru multa vreme voiosie in suflet

ma simt femeie! si tu, m-ai simtit…

imbratiseaza-ma!

atingerea mainii tale, zambetul bonom

ma fac sa am cea mai pura stare!

de cand te-am cunoscut, mi-e dor!

de rostul si intelesul intalnirii noastre!

sunt altfel de cand te-am cunoscut…..

 

 

Anunțuri

marelui-mozaic


sunt aici pentru a deveni mai mult, mai eu insami

intr-un mare mozaic de „eu devenit-devenind”

un eu insami uneori ciudat-ne-nteleasa

simpla, complexa, pies-unicat a sinelui meu,

excentrica intr-o mare-a creatiei micului-meu

duhul timpului


prietenie de-o viaţă!

elegantă mângâiere în braţele tale,

dezgolire suavă, privire furată,

iubire, te simt!

împinsă-nainte de-un duh răvăşit,

mă las atinsă de căldura venită!

e timp de iubit!

şi… ai dreptate, prea mult timp a trecut

glasu-a dormit, era amorţit

în jur văd un zâmbet, recunosc un parfum

e miros-unui duh înviat!

întuneric plăpând, se strecoară afară

lăsând loc strălucirii fidele

peisaj recreat într-un vals dantelat

steaua-martor-tăcut-catifelat

aterizeaza dansand neprefacut, perfectat

Ultimul strigăt,


Așa, cu multe strigăte,  a început un an trecut. Aș fi putut să mă încred în gândul dinainte,Crezând că loc de transformare nu mai e.

Nu am știut nimic! Zeci de strigăte s-au avântat

Și m-au vânat!

Și câte stele-am numărat Și-n câte ceruri am umblat Și câte glasuri m-au întrebat!

Am îmbrățișat zile fără-ntrebari, Mă lăsam atinsă de multele chemări,

De peste tot mă lăsam atinsă de zări.

Ce a urmat?

Un drum necunoscut, nemers,  nemaicitit. Ca un munte cu capcane și prăpăstii.Ca o vale cu lacuri vulcanice.

A fost un ultim strigăt!  Ultimul strigăt-neînțeles!

De-acolo, de undeva, a izvorât o nouă zi eterna. Un nesfârșit.