Ultimul strigăt,

Standard

Așa, cu multe strigăte,  a început un an trecut. Aș fi putut să mă încred în gândul dinainte,Crezând că loc de transformare nu mai e.

Nu am știut nimic! Zeci de strigăte s-au avântat

Și m-au vânat!

Și câte stele-am numărat Și-n câte ceruri am umblat Și câte glasuri m-au întrebat!

Am îmbrățișat zile fără-ntrebari, Mă lăsam atinsă de multele chemări,

De peste tot mă lăsam atinsă de zări.

Ce a urmat?

Un drum necunoscut, nemers,  nemaicitit. Ca un munte cu capcane și prăpăstii.Ca o vale cu lacuri vulcanice.

A fost un ultim strigăt!  Ultimul strigăt-neînțeles!

De-acolo, de undeva, a izvorât o nouă zi eterna. Un nesfârșit.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s