Asta e dragostea…..


Locul unde intri in liniste,

Fără să trisezi si fără frici

Unde iti place s-ajungi, să stai, sa rămâi

Unde-i cunosti sângelui zvarcolirea

Unde pasii se joaca prin ploi

Unde cadoul e zilnic, e timpul petrecut in doi

Este umbra devenită lumina

Respirația de care ti-e dor

Eu, iubindu-te devenind fântână izvor

 

Anunțuri

Sunt fermecătoare!


Cum te ating iti cresc aripi ce-ti fac sufletul sa zboare!

Te inconjor si te invalui

Clipele nu se mai vor trăite la întâmplare!

Roți cosmice se învârtesc

Respiratiile se contopesc

 

Din snopi de sărut,


Am adunat roiuri de fluturi

Snopi de sarut în grădina de flori

Tăcerea graieste si al ei nesaț

Mă ia zilnic de mână, mă ține la braț

Clipe rebele așteaptă la porți

Dansul pădurii ne implică pe toți

Palpairea fecundă se arată firesc

Stralucim prin ferestre de vise ce inmuguresc

Ne cataram pe franghii de ploi

Stâlpii cerești ne susțin pe-amândoi

Zvacnesc tainice doruri în bezne cuminți

Din snopii sărut răsar lumini rugăminți

 

 

 

Anunț …..


Anunț stelele în noaptea asta

Sa stie inc-o dat’

Ca sensul meu este iubirea

Trec pragurile lumii ca o alchimista

Si ochii universului imi colorează privirea

Ajung la margini, pe drumuri necunoscute

Si copacii imi saluta mirarea

Tes zile si nopți roduri de rai

Oriunde esti, iti dorești să mă ai

Tornade de umbre inlatur tăcut

Fac un anunț în univers far’ să mă mut

Norii stângaci creează piste de zbor

Sunt pe pământ să iubesc descoperind fosnete ascunse de dor

Inflorindu-ma


Din micile flori de liliac

Mi-am facut obiceiuri noi cu care ma îmbrac

Am adunat din coloritul lor

Gheme ce țes lumi către care zbor

Vânturi celeste mă mângâie în cale

Forța tăcută e voalul iubirii tale

Misterioase mătăsuri de gând,  mă cheamă

Inflorindu -mă  floare-de-țărm dorită-naframă

Geografia sufletului te-au făcut să cunoști bucuros

Munții curajului strabatuti pe jos

Straina din mine s-a apropiat sfios

De toate valurile ce-atingeau țărmul curios

Sunt inflorita floare !

Port cunună dăruită de lună , iubită de soare

Petalele mele, magice aripi

Te atrag la o joacă în campi

Unde floare-nflorita de setea de-amor

Se scalda în râuri de picuri-izvor

Inflorindu-ma, infloresti!

Floarea unde iubirea îți cresti

Măreția, unica -perfecțiune

Inflorindu-mă…. tu uiți de lume

 

 

 

Mâinile noastre,


Ne caută, apoi ne găsesc .Cuprind cerul intr-o privire si-o mângâie la asfințit

Mâinile noastre deslusesc misterul dorului .Descretesc far’ sa ezite tensiunile frunții .Obosesc, folosite de noi. Isi arată căldura în pragul dimineții .

Mâinile noastre isi picteaza zboruri. Crează anotimpuri udand vesnicii.Seara se-adună in cântecul nostru . Adună povesti nepovestite de nimeni. Se asteaptă in ploi , se cunosc in tăceri

Mâinile noastre. .

 

 

Parola de acces


Am intrebat azi, ziua, chiar de dimineață

Cu ce se trezește ea?

Cine o spală pe față?

Sfioasă, ziua mi-a răspuns blajin

Că roua este o fântână-picuri somnoroasa

Ce dispare cand primeste de la soare un sărut sublim

M-am uitat spre mare,

Spre firele-aduse de prin largul ei

Mi-a surâs nisipul, m-a-ndemnat s-alerg

Norii m-au umbrit mai pe la amiază

Eu credeam ca dorm

Si ca ei lucrează

Doar când cerul cerne mici mărgele de sidef

M-a atras un sunet venit ne-ntrebat

Un murmur divin, o liniște sacră

O  forță tăcută,  un magnet ascuns

Printre mii de stele, calea a gasit-o

Chei nenumărate pare ca stia

Dintre toate, una, accesul avea

Mi-a soptit prin vânt, prin murmurul său

Că oricând doresc de toate să stiu

Parola o am !

Să vorbesc cu roua si-mi deschide drumul

Reveland secretul fascinand, trăind

La toate zâmbind. …

 

 

 

miniatura eternitatii,


am regasit, traind

ca gandul ce apare

e-un dar nemarginit

ca un sarut de roua

ce-atinge si transforma

 

o zi din nou traita

ma duce-ntr-un-nivers

un labirint imens

cu lanuri  mii de vise

si spice de cuvant

 

si-n coboras de ape

corabii orizont

creand miniaturi

cu-eternitati strengare

ce-aleg zboruri-mistere,

trecand peste hotare

 

 

 

din nou,


am alungat din calea noastra

cetati-tacere,

am tors din visele de noapte

fire de taina,

am semanat arsiti de dor mocnit

si ne-am scaldat in ploi

am vrut sa fim mereu, doar amandoi

cand calatoare judecati n-aveau sfarsit

m-ai invatat mirarile sa le adun in cosuri de nadir

si sa le las sa ne atinga in nopti cu haine de safir

soapte ceresti strigat-au catre stele

si-altarele-sarut creat-au nepermise drumuri

zurand  din nou in bratele Caii Lactee

 

Sa fim un absolut neîncetat


Hai, multe constelații să străbatem

Sa luam trăsuri cu cai inaripati

Sa ne osandim la veșnica iubire

In absolutul viu si ne-ncetat

Cuvântul tau nu mă goneste niciodat’

Si frunzele in toamnă de-or cadea

Sunt doar atingere de strigăte, suspine

Ce amintesc sărutul nopții când trupul frematand, l-ai colindat

Să hoinarim pe străzile cu dor

Ne fim apusuri tandre ce renasc ușor

Cu răsuflarea noastră la porțile tăcerii

Să batem, să deschidem tot ce închid doar norii

Nelinisti de silabe si glasul răgușit

Ne fim din nou iubite! Ne fim un absolut

Întindere de ape, oceane de trăit

Si timpului să-i dăm cadoul îndrăgit

Surasurile noastre, margaritare-haine

S-aduca ceru-aproape cu-albastrul infinit

Privirile se-aduna, catifelate buze

Clădesc doar pentru inimi si simți  cum ești iubit

Uimim nemărginirea, zavoarele pocnesc

Neincetarea noastră cuminte se asează

Stârnește inc-o dată un infinit rescris- destin