Hai, multe constelații să străbatem

Sa luam trăsuri cu cai inaripati

Sa ne osandim la veșnica iubire

In absolutul viu si ne-ncetat

Cuvântul tau nu mă goneste niciodat’

Si frunzele in toamnă de-or cadea

Sunt doar atingere de strigăte, suspine

Ce amintesc sărutul nopții când trupul frematand, l-ai colindat

Să hoinarim pe străzile cu dor

Ne fim apusuri tandre ce renasc ușor

Cu răsuflarea noastră la porțile tăcerii

Să batem, să deschidem tot ce închid doar norii

Nelinisti de silabe si glasul răgușit

Ne fim din nou iubite! Ne fim un absolut

Întindere de ape, oceane de trăit

Si timpului să-i dăm cadoul îndrăgit

Surasurile noastre, margaritare-haine

S-aduca ceru-aproape cu-albastrul infinit

Privirile se-aduna, catifelate buze

Clădesc doar pentru inimi si simți  cum ești iubit

Uimim nemărginirea, zavoarele pocnesc

Neincetarea noastră cuminte se asează

Stârnește inc-o dată un infinit rescris- destin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s