Femeia cu timpul in față


Demult, când copila din mine alerga prin iarbă desculta

Am întins mâna către soare si l-am intrebat de ce ii place să zboare?

Apoi, m-am așezat să dorm mangaiata de raze si răsfățată

Si soarele mi-a adus timpul in vis, mi-a promis că mă învață sa fiu călătoare

Au trecut anii, de vis am uitat până -ntr-o zi când intr-o oglindă de apă cu timpul m-am intersectat

Era acelasi, eu, pe undeva diferită

M-am lăsat privită! Nu-ntelegea unde, in ce clipă, o trăire fără bucurie m-a acaparat

Mi-a atins mâna,  cu ochii lui mi-a arătat iubirea ce merită trăită

Mi-a promis că mă trezește in fiece dimineață, sa-mi amintesc

Că -mi dă pastilele timpului si zâmbetul să mă atingă, colțul buzelor putere să se ridice

Si de vin nori ori ploi si furtuni eu să iubesc, să îndrăznesc

Si-atât să fac: să mă las privită, fiindcă el are forța ca orice apare sa-mi ia bucuria, să-i spună să plece

De-atunci, altfel trăiesc si mugurii din mine îi ud cu fericire si-i hrănesc

Privesc spre lună, apoi  ma-ntorc  deindata si creez din nou povestea mea: femeia cu timpul in față !

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s