Era un gând în brațul nopții

Ascuns, sfios, cât să îl cauți

Voia să îi deschidă dimineții

Cărarea zorilor cuminți

Lăsăm atinsu’-albastru- al ploii

Să ne mângâie surâsul

Jucăus, spațiul odăii

Simte tot ce-arată cerul

Infinitul se avanta

Râu devine, un izvor plin de nesat

Cu iubirea ne confrunta

Si învie dansul buzelor visat

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s