Si acum…?


de ce-mi atingi mintea zambindu-mi mereu?
de ce-ti doresti mana sa-mi sprijini ca un zeu?
de ce ţii ceasul de vorba si lunii ii scri?
pana unde sa mergem sarutandu-ne pasii?

de ceva vreme magia si-a deschis portile
planetele au rotit polii si se joaca cu gravitatiile
vreascurile tacerii vor sa arda si noi sa ne reindragostim
si acum spune-mi… sa ratacim pe tarmul visului sau anotimp iubire sa devenim?

Reclame

4 gânduri despre „Si acum…?

  1. Viata-si continua cursul, pas cu pas spre viitor,
    Iata, acesta-i raspunsul, fie ca traiesc ori mor.
    Caci acest trup de tarâna, relativ, gol, efemer,
    Are valoare infima, nenasuct din nou…din cer.
    Cei ceresti nascuti din Tatal, sunt eterni, nemuritori,
    Timpul lor e… vesnicie, de cu seara pâna-n zori.
    Ei au biruit ‘mormântul’ au dat piatra la o parte,
    Si s-au înaltat spre ceruri, prin Adevar si dreptate.
    Ei asteapta cu rabdare, Cuvântul sa fie-n trup,
    Iar Lumina de la Soare, sa transforme acest lut.
    Jocul tau de Luna plina, printre galaxii si stele,
    E vizibil cât e noapte, însa-n zori dispar si ele.
    Grea e noaptea asteptarea, zorilor plini de Lumina,
    Însa daca ai rabdare, chiar Soarele o sa vina.
    Ca un Mire-n ziua nuntii, va lumina tot pamântul,
    Lumina miraculoasa, ca un fulger schimba gândul.
    Viata începe-n eorii zilei, când cocosii-ncep sa cânte,
    Vine ceasul desteptarii, Sufletelor din morminte…

    Merci, draga Maria !

    Apreciază

    1. Dragă Iosif, multumesc pentru cuvinte.
      Pe Dumnezeu eu îl am în felul meu în minte.
      Scrii cum crezi tu, iubirea pentru mine însemnând
      Că uneori iubim prin Dumnezeu cuvânt

      O mamă supărată
      Un tată neînteles
      Si gândurile lor fricoase
      De un esec că nu vor fi ce le-au anticipat trăirile de mase

      O libertate în iubire
      O inimă ce-i vie în sclipire
      Eliberează chingile durerii din trecut
      Si vede ce nicicând credea că este de văzut

      Ne limităm prin crezuri sufocate
      Cu fricile ne învelim, mușcam din toate
      Boli ale trupului și mintii atrăgând
      Ca fluturii de noapte, solutii nevazând

      Curajul mi l-am aripat stiind
      Coranul, yoga, crestinism,” păgâni”
      Sunt o fateta dată nemuririi
      Crezând unii cândva că au puterea firii

      Toti sunt la fel
      Nimic nu-i diferit
      Eliberarea am simtit
      Când Dumnezeul viu am devenit

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s