Ruga dorului,


Cu credințe-volburate,
Strângi în brațele-nserarii
Răsăritul cu mine si tine
Până la urmă, atingem tăcerea din noi

Oaza nemărginitului dor
Aprinde făclii de sfială
Ne seducem pe rând
Foamea de gând invitând

Si oricât ne strigă privirea
Nu lăsăm mâinile să suspine
Buzele nu se-opresc, caută urme în templul-sărut
Deschizând porți nedeschise de suspinele fericirii

Mă dori ca dorință si veghe
Te-asezi ca pictură colorându-mă-n taină
Nici popasul în ploi, nici surâsul în vis
Nu-ti pot sterge izvorul iubirii ce se-asterne cu sete

Reclame

Un gând despre „Ruga dorului,

  1. Eu te-am creat din melodii si versuri
    din ploile de primavara si zapezi;
    Te-am creionat în inima si-n ceruri
    însa nu stiu, daca acest tablou tu-l vezi.

    Esti sursa de IUBIRE si viata pura,
    de DOR, ce arde mistuind pamântul.
    Esti gândul si cuvântul întrupat în faptura
    Mi-e dor de-a ta prezenta,ce-mi obsedeaza gândul.

    De dorul tau ma sting si ma topesc în Soare
    si ard mocnit în iadul dorului mistuitor.
    Un foc nestins ce creste si devine o durere mare
    o flacara aprinsa de-al meu iubit Mântuitor …

    Nu pot descrie în cuvinte aceasta stare de amor,
    sunt prea sarace sa exprime al inimii gândire sacra, vie..
    În tine este cheia nemuriri, iar fara tine simt ca mor,
    pastreaza-o cu grija ,femeie draga, cu nume sfânt… Marie…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s