Sorb soapte


In vase albastre
sarutul aduna soapte
cantate de priviri reindragostite.
Strang la piept
emotii neplecate,
ramase cand buzele noastre s-au vrut.
Cuprind in palme
scrisori de ganduri
ce amintiri ascultate ne-au fost.
Arzand din iubiri ne-ntelese
n-am sa ajung niciodata
sa mor…
Caci nefirestile timpului ma-ndeamna sa scriu
pana ce visele incep sa renasca-n amurg
si altor zori.
Voi hrani tainele unei lumi
ce adora ochii mei
in ale sufletului lor izvor.
Frumos e drumul spre tine!
Stralucirea creste in mine
Revino cu soapte!
Dorul meu s-a furisat,iti sta aproape demult
Si-acolo, parte din mine mereu iti este
Povestea, minunea ce cu doruri traieste

Reclame

Un gând despre „Sorb soapte

  1. Când vasul albastru se sparge în noapte
    Cazut peste pietrele arse de Soare-n pustiu,
    Raspândeste parfum de iubire, aprinsa de soapte
    Pe care doar eu le-nteleg, le culeg si le stiu.

    Cuvintele-ti roduri de dorinte-nfocate aprinse,
    Strabat spatiul si timpul dincolo de limita portii
    De flacari din cer mistuite, de ploaie cuprinse
    Absolutul dincolo de Lege, si Locuinta mortii.

    Voi ramâne etern în al Dragostei lanturi legat,
    Voi cina din cuvintele pâine din vinul cel nou.
    Te primesc în ‘odaia de sus’ Suflet scump, minunat,
    Si-am sa lupt sprijinit de Hristos de al lumii Erou !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s