deja-vu-ul infinitului


se strang emotiile seara,
se-mbraca-ntr-o camasa decoltata
se-ntrec in simtaminte si-apoi stau
unde nimic nu intelege ratiunea
scrisorile ce stiu sa le trimita
sunt scrise cu un toc ce doar sarutu-l stie
priveste! si gandurile iti aduc ofrande tie
ai spune ca nu se vad cand striga,
ca stiu sa decodifice mistere
ca-ti sunt fidele si-ndraznesc
s-alinte infinitul cu deja-vu-ul ” te iubesc”

Reclame

Un gând despre „deja-vu-ul infinitului

  1. Un déjà-vu sublim, atemporal,
    mi-atinge inima si sufletul în taina.
    privind prin geamul umed virtual,
    spre dulci ‘pacate’ inima ma-ndeamna.

    Cuvintele-ti sunt haine translucide,
    prin care se distinge trupu-ti zvelt,
    dar ratiunea rece e cea care decide,
    ea stinge flacara ce arde noaptea-n piept !

    As vrea cuvintele sa se-ntrupeze,
    iar visul sa devina adevarat si Viu,
    spre cerul luminos etern sa navigheze,
    în Adevarul Absolut Atemporal
    dincolo de al mortii fluviu …Styx !

    Împartasesc al tau „déjà-vu” „Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea îti pastrez bunatatea Mea !”
    O noapte senina, plina de Lumina, draga Maria !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s