când greul pare că îți dă târcoale
Să vrei să mai rămâi îți cer
Cei dinainte au plecat și doare
Fiindcă devine cicatrice locul de unde au gustat
Tu sa mă lași să fiu
Așa cum sinele meu știe ,
Cu bucurii să te
conjor
Fiindcă și ochii fac amor
când greul pare că îți dă târcoale
Să vrei să mai rămâi îți cer
Cei dinainte au plecat și doare
Fiindcă devine cicatrice locul de unde au gustat
Tu sa mă lași să fiu
Așa cum sinele meu știe ,
Cu bucurii să te
conjor
Fiindcă și ochii fac amor
când dorul te strigă
și gura te vrea,
Când pașii aleargă
și mângâierea ne soarbe
unde stai?
surpriza timpului ești tu!
călător delfin în ape blânde
aripi de fluturi printre frunze de trifoi
cu patru foi
Gâze ce zboară printre miresme
Cine ești??
fulgere miraculos descărcate
organice manifestări
altfel!
fiind
a fost să fie!
monedele in valută au prins curaj și singure s-au amanetat
el, un fricos ce bajbaia prin viață
a pus o sămânță de abundență într-un plic
Și eu, strălucitoare și ambițioasă
i-am ajuns în zorile de după sărbători
mi-am zis:misiune divină, zici?!
Să te văd cum sari zilnic pe trambulină
cu busuioc și adrenalina
Am tastat pașii pe jos, precum butoanele la tastatură
Când shift era adăugat știam că
emoțiile erau pe tasta „blocat”
păcat !
Nici acum Iuda n-a înțeles!
Va
Va reveni la purificare!
Timpurile sunt și ele nemuritoare
afară, când plouă și i vară
un albastru cer se așează n calea ochilor ca o cerneala-n a sa călimară
vrăjitoarele sunt mai cutezătoare
fiindcă se așează seara, la taină cu stelele, precum doinele
clopotele răsună ușor,
ecourile pornesc și – și odihnesc drumurile în palmele labirintului dor
Fete cu flori la urechi
băieți ce mai lasă pc-urile și se vor în perechi
e vară!
O femeie nouă, îndrăzneață
pleacă în parc devreme, să-i audă șoaptele soarelui ca o soață
E nouă!
da, oricate rele mi-ar vorbi
aleg
sa raspund frumoaselor
oricate stricaciuni m-ar privi
aleg
sa permit relaxarilor
oricate inchistari m-ar ajunge
aleg
sa raman langa surasuri deschise
fiindca, oricate tristeti mi-ai adus
sunt mai presus, sunt infinitul necunoscut si nespus
Ne privim când vântul râde
și se joacă cu ploaia și crengile
alergând vrăbiile și toate razele,
cum să rămână supărate zilele ?
Ne atingem cu toate gândurile
Când își împletesc surâsurile
Meritând săruturile,
cum să rămână triste buzele?
încep să se întâlnească și curiozitățile
tainele și ușurințele
culorile și mirosurile,
cum să rămână grăbite simțurile?
umbrele strigă unele la altele
și se împotrivesc nălucilor
ce scot dinții seara când apare luna
ei nu știu că luna mi-e mamă
Și că ne asemănăm
Da, mi se așează n gânduri întâlnirea noastră
timpul s-a îndrăgostit de noi
Și trimite plictiselile să se instruiască
în deșerturi cu noi începuturi
fiindcă gândurile se vor
fiindcă inimile își vorbesc
fiindcă pașii se însoțesc
Ne atingem
Mi-a cerut sa-i spun povestile noastre,
mi-a cerut sa-i arat gandurile
sa stie ca sunt despre mine si tine
cand ni se intalnesc privirile
mi-a cerut sa ma imbrac in zambete
cand imi atingi mainile,
sa-mi las parul sa se joace
printre nespusele dorintele
mi-a spus sa ne alergam jucaus
sa ni se vorbeasca vorbele singure
noi sa radem bucurosi
ca lunii ii pasa de noi,
ca ne intampina cu ritualuri ale stelelor
cand pragurile luminii se incurca
fiindca se fastacesc cand numara „doi”
asa mi-a spus
si lunii ii las o fereastra spre sud est deschisa
fiindca in feng shui culoarea ei este permisa
m-am decis să îi fac noi giuvaere,
lui….
să-i încredințez miresme de crizanteme,
radiante raze de regina nopții ,
să-i așez în palme
calde zile și
nopți tandre cu stele,
auzind de ele
s-o înveseli
Și când unii-n vise
Vor să îi arate
că Și fără el ziuă pot să facă
el , încrezător, ca e unicat
i-o privi iubind, tot ce îi aude
nefiind păcat
mă poate iubi la timpul continuu
mă ține aproape, strâns chiar de mijloc
îmi va sorbi vorba
Sărutul cu foc….
O, te ador tu, soare
îmi spui să mă joc
iti plangeau si genele
cand ne-am cunoscut,
puroia si sangele
la cate bube a avut,
iti vedeam miracolul
si stralucirea,
eram uimita cum
te vezi mic, neputernic
fara sa-ti cunosti trairea
devenisei „bobi” din tot ce erai
cat mister aveai nici tu nu stiai
te-am gasit!
CREATIE am devenit!
aseară,
reîntâlnindu-se,
coapsele
și-au jurat
nepotolite șoapte
și neîmpotrivite atingeri
și-au destăinuit
furtunoase plimbări
peste parfumate
Plăceri
și-au chemat
cavaleri
ce descoperă
pleoape mătase ,
buze din fragi
și muguri sărut
dorindu -ne
îi vin gânduri nebune
gurii mele,
Îi stau la coadă dorințele
devenindu -ți întâlniri
unde îți tremură și fanteziile ,
fără temeri se așează unde
se văd cum răsar și apun nemaivăzutele
hai! unii își văd ale lor interesele
noi ne întâlnim ,
fiindcă toți își doresc să ne cunoască tărâmurile
privim și ne zâmbesc cu taină și săruturile !
m-am hotărât să te las!
să te las să-mi fii
bărbatul dorit,
să te las s-ajungi
la sâni nedormiți
la buze flămânde
la zâmbet oftos
tras de nori în jos
de-aia-am să te las!
să fii cum vrei tu,
să ajungi grăbit
de nopți chinuit
fiindcă li s-a spus
că de n-ai ajunge
Lunii li s-or plânge
eu te las, să știi
fie, dacă vii!
diferit !
E nuanța parfumată de florile de cireș,
Când pe brațe m-ating globii de sâmburi nenăscuți
și tu vrei să-mi cunoști buzele
fiindcă lasă în urmă dâre de necunoscut
dulci cuvinte, îndulcite de mesajele încrezătoare ale vântului
ajung și la mine și la tine
diferit!
surâs sfios
sunt vrăjitoare de parfumuri
din simțuri
vocea șoptită duios
sunt curtezana unde focul se aprinde
din gânduri
rămase pe jos
sunt dorul ce culege toate visele neîmplinite
din pași
sunt aproape !
ne jucăm cu târziul ,
protagoniști ai întâlnirii
fiind scenele nopții .
râzi și mă bucur!
ce de stele!
nici un suspin nu ne-ntrerupe ,
ce sete de noi!
privirile își rătăcesc culorile
pe chipurile spontan atinse
De joc
emoțiile sfioase,
se-ndreaptă generoase
spre o tăcere !
misterioase trăiri,
cresc amintiri
lângă un copac !
Invitata la cină
pe divan, se așează o feminină
femeie !
Devine celebră!
din nopți întunecate devin zile cu nou
din ceruri înnorate se deschid zări
de dincolo de valuri prăfuite cu doruri încuiate
se-așează viețile ce „văd” mai mult acum
în pași de dans necunoscut
metamorfa îndrăznește
să curețe în întuneric,
să reCREEZE!
și-aruncă-n depărtări absurdele instrucțiuni
intunecatele dispar
și viață-i manualul nou
Pe-alocuri, în lume, se crește-un război
pe-alocuri în lume unii discută
pe-alocuri se observă că este
un cer, un pământ și….chiar noi
pe-alocuri, într-o valiză de piele
se așează câteva amintiri
se pleacă în locuri unde să nu se mai audă că unii se ocupă cu astfel de îndeletniciri
fiindcă se crede…. că astfel ce lasă în urmă va piere
perle, arginti și aur
sau banii avuți undeva ,
sunt toate luate în geanta cu care
pleci în neant, tot undeva
E primăvară! Și ce!….sunt soaptele lor
A celor ce uită prea des că taine există, ușor
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.