Sa-mi spui cand ti-e dor,

Stiu, soaptele mele te cheamă in noapte

Stelelor le spui sa mă păzească toate

Ti-e dor sa mă vezi…..

Vântului,ii spui încet sa adie

Ploii ,sa m-atingă,rece sa nu fie

Stiu,iti este dor….

Fruntea-mi de se-ncrunta ,cand nu te-nteleg

M-atingi cu-a ta mana calda si-atunci toate trec

Te ador ,tu stii…..

Mă privesti tăcut,cand aproape-ti sunt

Stii?clipele se duc ,iubire-ti aduc

Sa-mi spui cand ti-e dor….

fiecare……

Fiecare…..

Vrea o mână calda
Cand geru-se-arată ,
Vrea un glas nestrain
Sa se-audă-n odaie,
Vrea un picior
sa ii cunoască pasii
Vrea mângâierea
Dimineața in zori
Vrea sărutarea
Sa-i aduca fiori
Vrea să fie văzut
Pentru strălucirea din ochi
Fiecare, vrea ca inima
Sa-si găsească perechea culoare

nerostite……

îmbrațișări,
sărutări,
alergări,
nerostite….
mângâieri,
înțelegeri
și gânduri
nerostite….
te iubesc-uri,
placeri,
oceane profunde de doruri
nerostite….
ești TU nerostit,
sunt EU nerostită…
creăm o viaț-a cuvintelor magice
nerostite…..

trec

lumea timpului
e o strânsoare
de vară
sau o răcoare
pe seară
și atingeri
de val,
stropi reci
lângă mal
când,
pistrui norocoși
tu îi vezi somnoroși
iubirea le face
pe toate
mai mici.
le ia și le duce
lângă munții înalți,
lângă mări,
lângă râuri
și, cu-a vântului
vorbă
te mângâie lin,
te ia-n brațe subtil
cât o vrei
tu pe ea….
uită tot ,făr’ de ea
nu-nțelegi mai nimic
fiidcă aici sau acolo,
cât de multe se duc ….ele trec

chimia din iulie

ochii te vad
trezind intens
dorinta
din inima mea.
tainic
te port
in jocul vietii
acolo unde
secunda-dor
gaseste calea
spre iulie
cel plin de fericire!

de ți-aș fi …

mura rugului
de-aș fi,
buzele ți-aș îndulci
floarea teiului de mai,
linul cânt în seară
ți-aș șopti:
răsai!
o dată cu luna,
cu Carul cel Mare
și să-mi fii tu steaua
ce-mi iese în cale,
luciul de pe lac
ce stelele-l plac
eu de ți-aș fi roua
din firul de iarbă
te-aș alinta cu vorba
când nori-s curajoși…
inima-i moneda
schimbul în iubire
tânjind după tine
des uitam de mine,
de ți-aș fi pârâul
ce munții-i străbate
te-aș răci vremelnic
să nu simți greu în spate…
broderii de triluri,
adieri de vânt
te-aș iubii ca toate,
numai de ți-aș fi !

sărut desculț

labirintul vieții
m-a adus și azi
pe oceanul dor
unde corabia gând
avea 8 vele cu zâmbet…
știuse pe unde
cândva, lâng-un vis,
luna cea măiastră
făcuse să creasca
mai multe dorințe
când,
buchete de stele
luminând și ele
ajutau licuricii
să țeas-un covor
voiau auriu
până dimineața,
crezând că-i târziu
și iarăși iubirea
ajungând la mine
se-mbrăcă-n galbenul
grâului văratec
atingându-mi trupul
până lângă pântec
cuibărintă-n noapte
m-ai trezit din somn
și-am gustat aroma
sărutului-râu
ce-n vara dimineții-glas
desculț se plimba,
în fiecare ceas

acolo

In mine,
se-aşează
un gând,
răsărit
când anu-ncepea.
Fericirea era!
Un pas
negrăbit,
te aduce
la mine
cu ea.
In mine,
tu, regăseşti
când ţi-e frig
mângâierea,
ce pierduta-ţi părea.
Când,
din nou,
se aşterne cu magie clipa,
păienjenişul durerii
plecând,
Mă priveşti
in tăcere,
cu ochii
ce-n noapte-i trimţi,
de mine, ei,
neuitând.
Sărutul
si dorul,
intelepciunea,
amorul
le gaseşti acolo
unde cărarea
iubirii
trece
de orice furtună…
Fiindcă poţi,
tu, acolo revii
si mă ţii,
orice-ar fi,
strâns,tare şi tare,
de mână.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 180 other followers