Sa-mi spui cand ti-e dor,

Stiu, soaptele mele te cheamă in noapte

Stelelor le spui sa mă păzească toate

Ti-e dor sa mă vezi…..

Vântului,ii spui încet sa adie

Ploii ,sa m-atingă,rece sa nu fie

Stiu,iti este dor….

Fruntea-mi de se-ncrunta ,cand nu te-nteleg

M-atingi cu-a ta mana calda si-atunci toate trec

Te ador ,tu stii…..

Mă privesti tăcut,cand aproape-ti sunt

Stii?clipele se duc ,iubire-ti aduc

Sa-mi spui cand ti-e dor….

Rămâi, e timpul pentru doi

Că ne chemam în taină
Că ne strigam cu dor,
Că simți cum cade ploaia
Și cum ne-atinge vântul
De se adună norii
De fulgere se-ntrec,
Rămâi, e timpul pentru doi
Când gurii-i este foame
Când ochi tacuti te strigă
Când brațelor li-i frig,
Rămâi, e timpul pentru doi
Când vrei să te ascult,
Când glasul meu îl cauti,
Când mâna cald-o vrei,
Rămâi, e timpul pentru doi….

13

Rainbows…to follow the clouds
Patience….to accept the truth
Hugs……when spirits sag
Faith….so that you can believe
Love….to complete your life
Courage….to know yourself
Comfort….on difficult days
Confidence…for when you doubt
Friendship….To brighten your being
Sunsets… to warm your heart
Smiles….when sadness intrudes
Beauty… for the eyes to see
Laughter… to kiss your lips

vibrez, scriu, vorbesc

când noaptea se-așează,
în brațele Lunii, timidă
stele răsar …
când ceru-și trimite
norii la porțile lumii,
picuri apar…
nici măcar nu te-ntreb
reușesc doar atât
vibrez, să scriu
și-mi doresc,
să știi…să vorbesc!

Copyright ©

și ce?

taburetul de la masa de bistro
mă-nvârtea cănd spre vest,când spre sud
pe trotuarul vieții m-aud
cu și ce?-uri venind cam allegro
aș vrea-uri mi se-apleacă-n tăcere
crezănd că le cresc de cu grabă
eu vreau și de-aceea ți-s dragă
joncțiunile căutau să mă secere
fiindcă și Luna și Calea Lactee
mă privesc trimițând pe-nserat
și ce?-urile să se-mbrace de gală
voi păși-n fiecare veac
împlinind dorințe ce mă fac să stau trează

neîncetat…

mergeam într-o seară
singură,pe-afară,
și-am strigat la Lună
de-aude, să vină….
să-mi croiască iară
drumul prin ogradă
să atragă vise,
să aducă ploi,
să le crească-n tihnă
să-ngrijeasc-apoi
florile ce-or crește,
gândurile lor,
să le dea de veste
fie și-o poveste
de ar țese Luna,
până dimineața
m-ar ține la ea
să-i văd măreția,
să-nțeleg mistere,
susurul de ape,
linul zbor de păsări,
gânduri-de-iubire
aș vedea în noapte
ș-aș alege-n taină
unul pentru tine,
să-ți șează pe pleoape
să-ți mângâie fruntea
ție ce-mi ești și-azi
dor neîncetat

destăinuire

văzuta-i tremurul pleoapelor mele
trecând prin labirintul ochilor tăi
în ziua când soarele era stângaci
și nori pe cer se așezau

și câte drumuri paralele
și câte doruri între ele
și câte întâlniri în fugă
ohh, pe toate, gândului pribeag le-am dat

în vise, seri la rând mi te-arătai
și mângăieri în taină-mi trimiteai
și simplitatea din privirea-ți vie
știuse cum să se destănuie doar mie

curtează-mă!

te-aș săruta acum,
de ochii i-aș avea
in fața mea…
și, știi?
ochii căprui
când mi-i privești,
lacuri adânci
în ei trezești.
cu vocea gravă
când îmi vorbești
să te ating
aș vrea…
răstălmăcești
tot ce ființa-mi
căuta de dincolo
de visele copilărești
hai, provoacă-mă cumva!
să-ți fiu și azi
cea care te-adoră…
adu-mi aproape cerul,
atinge-mi blând, misterios
brun-părul…
surâde-mi iar
din colțul mesei mari,
curtează-mă!
sâmburii-s uneori amari…

privește-mă și-mi fii culoare!

lași dorul
să curgă,
șiruri multe
îmi sunt…
privește-mă!
îmi ești vie culoare
în clipele
nescrise încă
de frunzele
ce stau să cadă…
lași mâna
s-atingă,
emoții să-mi dea
lași gura,
să-ți șadă
atât de aproape,
de-a mea….
lași brațul
să-ți simt
și pași-ți
s-aud
și Lunii, ce-i martor,
i-arăți, ohh
cât și-ar dori
iubită să fie
așa cum
povești din vechime
i-au tot arătat.
să ne fie-aproape
vântul rupe lanțuri,
iar marea se-nalță
ploaia-și încălzește
picurii ce-i deși
stelele-și dau brânci
care să ne ducă
spre cărări înalte
iubirii să-i fie
drumul luminat…
tu, iubitul meu,
vino!
mă privește
și-mi fii,
dorit-a mea,
culoare

dimineti spre infinit

Originally posted on pentru azi și pentru mâine....pentru că timpul mă iubește...:

Despre flamanda si incompleta mea iubire rezemata stingher
De-un pod al unui suflet ce-adulmeca simtind,aflai
Ca dincolo de vise,bucati de sine stinse,e totusi un mister.
Cu gandurile ,ce din iubire si doruri ne-ntelese s-au nascut, te aratai
La poarta unei veri ,in pragul unor zori ,neinhibat,apropiat, nestanjenit
Imbratisarea-ti lacoma de multa asteptare ,fura nu doar o clipa din viata-mi trecatoare,ci, multe pline de emotii
Si daruia, netematoare parca ,un dor nemarginit.
Intelegeai privirea,strigarea acceptai ,perechii ii doreai simtire ce creste-n zorii diminetii
Miros,caldura,atingeri ,iubire inteleasa, doreai sa fie primaveri si veri ce-arat-a infinit…
Cum vezi ,privind mereu spre est ,c-apare-un rasarit…

View original

Curand

Originally posted on pentru azi și pentru mâine....pentru că timpul mă iubește...:

Atinse-s degetele mele
De-a ta blandete,stii…si toate-n jurul meu te simt
Iar daca ochii mei te striga
Indata le trimiti pe gene,o mangaiere

Atinse-s buzele mele
De-al tau sarut,tu stii…ca dorul lor il gusti
Iar daca gandul meu vrei sa-l cunosti
Tu intrebi vantul de mi-a zambit

Atinse-s coapsele mele
De-a ta dorinta,stii…fiorul ce-l trimiti toti porii mei trezind
Iar daca vrei sa stii de ce-mi simti inim-agitata,de ce te am in gand?
De toate vei afla….si-ti spun, va fi-n curand

View original

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 196 other followers