Din noaptea aia

stăpânesc energii creatoare,

se mărunțesc amintirile dureroase

se leagănă și se desprind tristețile zgomotoase

frământările se rescriu cu șoapte înălțătoare

Floarea aleasă

Când sufletul pustiit și gol

A găsit loc pentru întregire

I-ai răspuns fără împotrivire

și-ai adus mângâieri ca simbol

Fata inocentă a reușit

A intrat in deasa pădure și n-a murit

Lupul s-o înhațe și – a dorit

S-a-întâlnit cu pădurea ce ei, mamă i- a devenit

De atunci, pe-orice drum ea pășește

Cu miracolele se întâlnește

Fiara aleargă, o urmărește

Fiindcă ea-i floarea ce-i trezește

Simțurile amorțite

Gândurile dezlănțuite

Visele prea obosite

Pașii trecuți prin mările învrăjibite

Povestea -i reală și este a ei

A florii din grădina cu iasomie și tei

Chiar timpul a aprins artificii și scântei

Vântul, trubadur polarizează și trimite scrisori ursitei

și eu

Sunt bogată, am spus!

Ești! de undeva, se auzea un răspuns

sunt iubire și credință și privesc în sus

Ești! Misterul e-n tine, e pus

Sunt lumina și întunericul

Ești! Se îmbină și creează jocul

Sunt alchimia ce întâlnește pântecul

Ești! Așa începe să se audă cântecul

și eu tot simțeam universuri și lumi

tresărire, emoție fără rușini

rugăciunea venea din „mine însămi”

Bucuria e aici și face minuni

Akasha

Din seara cu explozii în cer

și cu freamătul frunzelor ude

Au început să se-adune fără să cer

Potrivitele stări de rune

și cu cât eu mă las și să curg

Cu atât culori noi se arată

și spre vară, chiar la amurg

Vine-oglinda cu viața creată

Știi cum este?

Când cineva frumos el te găsește

Când simți ca te apreciază

Când gândului i-e dor de el

Când șterge fără să îi ceri

sudoarea de pe fruntea ta

Ba chiar bocancii de noroi

Oh! Știi cum e?

De parcă raiul s-a mutat

și nou lăcaș în inimă și a făurit

E visul neștiut

E vrerea cea mai mare

E dansul cosmic netrait vreodată

E lumea nelumească și e toată

Așa se simte

De-odată

Vara se alintă și-și cheamă ploile

Norii se-noiesc, se joacă prin toate cerurile

Tu, te așezi pe aleea unde curg izvoarele

Zâmbesc! – E timpul! Spun ursitoarele

De-odată, un curcubeu se oprește

Prin culorile sale lumii vestește

Că labirintul iubirii de azi pregătește

Tainele prin care inima povestește

Despre trăiri ce doreau întâlnirea

Despre atingeri ce prevesteau strălucirea

Despre tu și noi împreună, alegând menirea

Unei întâlniri al celor ce cultivă firea

reașezat

poduri cu blândețe

râuri de tandrețe

eleganță caldă

Iubire suavă

Trăiri cultivate

gânduri sabotate

puteri activate

răni neașteptate

exprimări venite

rostiri negândite

vieți reașezate

percepții schimbate

Protecție și recunoștință

dinspre ceruri înalte

dinspre gândul dor

divin se așează ,

este uluitor !

câtă bunătate

se sădește n viață

ce iubire-apare

peste umbre-n față?

femeia din mine

azi și-a adunat

puteri cultivate

și a activat

zboruri credincioase

zbor cu valuri ‘nalte

zboruri curajoase

zboruri constelate

știi recunoștința?

știi cum alchimia?

știi cum bunătatea?

Unit te-au protejat?

parcurgi noua viață

lângă rău domnind

curgi peste o ceață ,

lumi noi prevestind

Am văzut

câte cuvinte-am văzut pe pământ

câte sentimente-ncuiate-n sertare de gând

câte absențe arzătoare lângă-un mormânt

când umbrele obosite se sprijină dând

serilor, îmbrățișări nemaivăzute

și dimineții furtuni de zâmbete rătăcite

chiar amintiri ce rostesc din nori de cuvinte

lăsând să iasă fericirile nevăzute

și ploi câteodată apar pe coli de duminici

colorate cu cenușă de doruri fierbinți

se-ntorc când pe-o parte, când aruncă ancore mici

desenând cu raze promisiuni făcute la nunți

pământul din mine

când pământul nu a avut vară

pământul din mine se modela

Îl chemau zilele și nopțile să apară

râurile plângeau în izvoare fără să vrea

de atunci, rădăcini de vreme umbroasă

stau de veghe la primăveri îndrăznețe

se încălță cu flăcări jelinde și vor să miroasă

tot ce pământul seamănă când vremea dorește să-înghețe

se arată vremi noi și tărâmuri sfioase

femei și bărbați și-amintesc de amurg

ce ține pământul din mine în lumi curajoase

să renască, să zboare în anii ce curg

Ce șoapte!!

Ce șoapte nebune se-așează

Ce fiori se îmbată cu-atingeri

De câte ori gândul ți se furișează

Să întrebe care-s bunele alegeri?

îți spuneam că totul contează

Că ferestrele se deschid către noi

Mă -ntrebai cum de doare și sufletul oftează

îți spuneam că durerea se-mparte la doi

Când eu plec din raza de dor

Și când tu te trezești la apus

Toate oasele amuțesc și pașii se-mpotmolesc ușor

Fiindcă de iubire, șoaptelor le e dat a vorbi de sus

Lume

Unii se bat pentru tine,

Crezând că le aparții

Alții, trimit bombe în locuri

La care tu ții

Ei, unii, n-au înțeles încă

Din miile de vieți ce-au trecut

Că lumea e jocul

Și joaca lor pentru tine,

Îți uimește soarele, vântul și tot ce creezi plăcut

Într-o zi le vei oferi cadou,

retrăgându-ți darurile mărețe,

Zile cu minus de soare și vânt și ploi

Trezindu-i din obiceiuri pline de ego(u)

Unii se întrec în putere

Alții ne uimesc prin ședere

Cum ar fi lume să ceri

Gratuitul dat „lor” prin viața plină de mister?

Oooo, lume, puțin înțeleasă

Ești pentru cer și pământ o mireasă

Ești copil cu-încercări, uneori absurde

Hai, lume!

Reia tronul măreției nocturne

Noua femeie

păpuși blestemate de timp

și mame ce nasc prunci în războaie

bărbați cu trupuri rigide și nătângi

aleargă după pace și copiii își strig’

între orele lumilor sacre

o nouă femeie renaște

și mama plăpânda cu roluri

se ridică, revine, trăiește

vânată de vânturi nebune

de furtuni din minți de bărbați

femeia cea nouă revine

manifestă energii pentru inițiați

primejdii de la margini de întuneric

sunt misterios anihilate

focul din ea se reaprinde, e veșnic

intuiția circulă pe căi nevisate

gânduri deschise

Mă arde un gând

Mă trezește dorința

Mă suspină în piept

Mă plouă un tei

Nici timpul nu știe

Nici noaptea nu vrea

Nici luna să strige

Tăcerea și liniștea

Cu gânduri nebune

Te creez înc-o dat ‘

Te aduc mai aproape

Te privesc fără pofte

Te colorez pe-nserat

Amorul, pe roșu covor de raze

Destupă șampanii de gusturi flămânde

Se retrag vinovat sfioasele simțuri

De unde mai vii? Din ce paradisuri?

de azi

Din starea ce o simt

vorbesc cu tine

Din liniștea albastră

Ajung până la tine

Cu orice tril mă întâlnesc

șoptesc despre culoarea de iubire

De azi, reinventez

și starea și întâlnirea

Cu oricine!

Le spuneam

Că aud pădurea vorbind

Că simt susurul apei șuierând

Că văpaiesc precum focul

și ei, nu înțelegeau, nici viața, nici jocul

Le spuneam ca viața are multe culori,

Că mă ia soarele la dans, de cu zori

Că devin mireasă când primăvărește anul,

Iubită mă simt când noaptea își trimite dorul

Secunde în gara cu timpi infiniți

Pe crengile crude cu muguri înnoiți

Își așează mereu zâmbete pentru trecătoarea ce sunt

Am venit și vouă să vă spun…. Spunând

Deschisă

Câteva, noi trăiri

Confundă starea cu plictisul

Se joacă lângă cufărul cu povestiri

Clevetind, de parcă ar vizita Parisul

Eu, la fel de deschisă, – Ți – amintești?

Port mătasea și trandafirul în păr

Parcă ieri îmi spuneai că mă pizmuiești

Fiindcă mă furișez așa, zâmbind, să mănânc un măr,

Da, recunosc! Cum să m-abțin?

Îmi place să fiu jucăușă cu timpul

Îl provoc pe drumul ce scrie DESTIN

Și devin cea care dansează cu vântul

și timpul timpilor

Și-a trezit strămoșii, timpul!

Cu întrebări discrete,

Tablouri pe perete,

Cu chipuri și corsete,

Petale violete

Tu, ai ajuns!

Și, undeva, acolo

Brunete siluete

Se bucură că ești!

Câte povești!

Promite-le că le-întâlnești!

Le las drumul deschis

Amurgul te visează

Veri multe aniversează

Parfumul te curtează

El, timpul timpilor te onorează

Locurile

De o vreme, locurile se vizitează singure

Își așează întrebările pe straturi

Fiindcă sunt destule cele venite din gânduri

Sunt unele ce se așează în lume, vin să îndure

De-o vreme, conștiința se trezește prima

Lasă restul să mai viseze

Chiar dacă norii vor să se distreze

Se creează spațiul nou fiindcă de demult striga

Care e sensul lumii?

Direcția aleasă?

Morții care lasă,

Trăirile vii?

Se schimbă locurile între ele

Lumilor le plac și vieți paralele

Trezite dimineața, somnoroasele

Râd, crezuseră că sunt singurele

Azi, vreau să mă răpești puțin

Să te iubesc cu gust de rozmarin

Descoperind cărări pe câmpuri

Să-ți aud pașii trecând prin visuri

Desculți, ținând în mână cer virgin

Azi vreau să mă iubești puțin

Cu o iubire altfel, desprinsă dintr-un gând trezit

Ce puncte-obraznice-a îndrăznit

Să-ntrebe cât și când primesc un pelerin

venirea

Nu, nimeni ți-a spus

Că va veni

și nici că dimineața a adus

Picuri de rouă ce-or mirosi

A nestrăini

La umbra zilei începute

Tic-tac secunde pregătite

Aproprieri îndrăgostite

Furtuni glumețe însoțite

De fericire!

Sărut purtat de tandru gest

Seri lângă ceasuri trubadure

Eternități privesc spre est

Aștern noi gusturi de-întâlnire

În dar!