Cand ea iubeste,
stie cum să tină focul aprins pentru barbatul ei, iar el va simti caldura vie de departe…
Pasiunea din ea îi va arata serile, ce cu nimic altceva nu seamana,
Ea este mereu tânără si frumoasă
iar respirația ei o simte dorind
Stie ca iubirea adevarata durează si este un diamant pe care îl dăruiește…
Iubeste si învată simtind
Nimic nu-i mai frumos decat sa întelegi trăind…
Din tainele tăcerii neculese
Si din lăsate vise ne-nțelese
S-au adunat în coșuri un’se tese
Iubiri cu gust de visine-cirese
In fiecare an tanjim sa tina
Sa stea mai mult cu noi, vara sa fie plina
Si florile ni se strecoara-n palma
Creste usor un dor ce copt va fi toamna de toamna
Mai stii? nestanjenit un mugur de suras se joaca
Imbratisarea-i ca o soapta, se-aseaza langa nopti si ne impaca
Era loc,
In Spatiul astral
Sa cunosc
Indemnarea divină,
Ca atunci
Când urci
esti singur pe deal
Si ajungi
Lângă zarea senină
O tăcere,
Fără vrăji
Si-ntrebari,
Era O dorinta clară
Adâncea, nevoind
Ca să schimbe,
Sentimentul
Ce doar iubirea
Îl umple.
Atingeri
Cu mii de-ndrazneli,
Sărut nefugind,
Mângâierile
Căutând descifrarea
Nordului, ce deschidea
zeilor usi…. nevoind
sa le-atinga mirarea…
E taina in cer,
increde-te iar!
Paganele nopti,
se aprind!
se lasa si soarele
atins de mister,
dragostea imbratiseaza si luna
S-au asezat ploile pe valuri de mare si-au devenit, spulberate de vânt,
doar figurine curajoase ce zboară …
Pe bratele serii se leagana gandurile, privirea imbratisarii tale cautand,
gasind acolo pasiunea imbracata in miros de liliac si scortisoară
In gradina sarutului, vin sa ne-ntrebe timpii cu ce dor ne-ntalnim noapte de noapte?
cum cream necuvintele jocului ce ne-alearga insotite de soapte?
Soiuri rare de mangaieri gasesc rasaritul stropit cu puritate
castigatoare de blandete, apoi curg pasiunea si dansul, culorile curcubeului, sapte
Se vede zarea?
Este a opta seara, hai sa desenam din clipiri, stand asezati, locul iubirii, cărarea
Că ne stim de demult
Că simtim necuvintele toate
Că-nfloresc pentru noi zilele
Am crezut în mersul desculț
Că sunt colorate zîmbetele
Că spre noi îndrăznesc serile
Că albastre se văd raspunsurile
Am crezut în toate diminețile
În zborul licuricilor, am crezut
Că fiind noi, de niciunde se vor arata comorile
Ca imbratisarile ne vor tremura trupurile
Am crezut in jocul cu papadiile
Ca tineretile sunt plante
Ca dorurile sunt semintele vietii
Ca amintirile sunt petale de vanturi nastrusnice
Am crezut in toate incercarile
Am crezut in mirosul iubirii
Am crezut ca pasii alearga neobositi
Am crezut in roua sarutului
Am crezut in toate cresterile
Am crezut si mai credem….
Părul purta sărutul vântului
Sânii erau îmbrățișati de surâsul amurgului
Cerul invada cu razele jucăușe ale lunii
Colțul primelor sărutări cu gust de mirodenii
Mâinile tale odihneau umerii mei sfioși
Privirile noastre se doreau alungând taina zorilor somnoroși
Acum, hai, mai spune-mi…..
Nu-i asa că-s frumoase noptile?
las usa camerei deschisa sa poti intra cand te intorci
si buzele sa le saruti strivindu-le cu gustul tau ce ne imblanzit
camasa din dantela neagra o atinge si cand in brate-ai sa ma tii
si-ai sa ma strangi la pieptu-ti cald si ochii se vor bucura de dragostea ce ne-a calauzit
in seara asta si intunericul tacerea isi descalta si doar vantul va-ndrazni
sa murmure un dans neauzit….iar daca ploaia va cadea, din picurii-ndrazneti margaritare se vor asterne pentru noi
stii? adancul inimii tale-am atins cand glasul dorului meu cauta
taina duminicii triste ce doar o ora dormea.
mergand, fermeca treji muguri de vise si gandurile-n dorinte venite,
stergea praful din unghere suflet cu ploi albastre si sadea imbratisari cu gusturi abia soptite
ti-am atins chipul cu mangaieri si priviri!
ti-am tinut degetele in palma,
am stiut ca trupul furtuna aduce
cand sentimentele gasesc carnavaluri deschise…..
Simte amurgul cu gust de cireșe
Atinge-mi tu suvițele când vântul le răvășește fără sa-i pese,
Să cununăm tăcerile palmelor
Sărutul ne-așteaptă seară de seară la poarta tainelor
Ceasurile îsi fac loc si târziul din noapte
Ne cheamă dorințele toate,
Jocul privirii adânci se stârnește
Aroma iubirii dintre noi orice clipă-nflorește. …
castelele erau dintr-o faina alba
cu care-am invatat sa modelez
un aluat al inimii ca salba
ce-o poarta doar iubirea ca un crez
condurii imi erau dintr-o rabdare
pe care zi de zi am cunoscut-o
si dintr-o singura suflare
ma invitau pe un taram nemaivazut
nu-ntelegeam povestile din carti
pe care le citeam ca pe-un pahar de apa
simteam doar ca-ntr-o zi, imi voi urma cararea in zilele de marti
dor al simplelor trairi ce au izvor de aur pastrat intr-o nastrapa
si vin cu gust devin, cristalul doar m-atinge
safirul mi se-aseaza iubindu-mi pasiunea
si umbrele trezite de soapta care curge
saruta fara graba, genunchii-catifea
