a venit timpul!

afara uneori e noapte


inca se inalta la ceruri,

lumini spre noi universuri

aici, pe un pamant cu chip frumos

apare o fata strengara si-ti ia lumea la intrebari, o pune cu susul in jos

ce culori se aseaza….

si ce universuri in inima iti danseaza!

iei de pe buzele unei flori, un parfum

si aromezi gura strengarei cu ochii caprui de pe noul tau drum

te intrebi de-i reala, daca noaptea ti-o fura iara,

ca odinioara…?

lasi o mana sa-i atinga doua fire de par,

cu cealalata culegi rosiaticul, gustosul dorit mar

ii strangi mai tare mijlocul

te prefaci ca ti-au luat palmele foc si iti incepi jocul

ii arati carul cel mare,

tu, cel ce aduni cu privirile tale

suferintele ei, toate

trimitandu-le calatoare catre curcubeie, in drumul Caii Lactee

afara uneori e noapte,

timpii se aduna si impletesc noi soapte

rasuna izvoarele ce se umplu cu viata

e-aproape, atat de aproape o noua dimineata….

a venit timpul!

cortina lunii


dintr-o dată, luna începuse să se distreze

stelele nu-i mai străluceau lăsând-o pe întuneric

și vântul începuse să nu mai asculte de nici o furtună, nu mai voia să creeze,

atunci soarele a tras cortina cu bucurie fără să întrebe nimic

umbrele se îmbrăcau cu sfială numai după două

creaturile nu se mai întrebau cum se rastalmacesc toate intențiile,

vizuini intesate de dihori ce stăteau doar la panda

miroseau de departe a intersecții nefericite de gânduri ce voiau să renunțe la toate fericirile

Atunci a apărut din Raiul din ceruri înalte chiar luna

a salutat cu elegantă pe toată lumea

s-a uitat chiar spre zările îndepărtate și a făcut cu mâna

ce să vezi? gândurile unora nu încăpeau în buchetele de zâmbete cu care ea le zâmbea

dintr-o dată și-a ascultat inima

a privit spre aur și argint și i-a invitat

să îi privească culoarea și părul și lumina

să semene cu privirea lor sentimentele noi cum i-a învățat

așa începe iară!

chiar din această seară!

a venit timpul!

Cunoscuta străină


Va veni vremea să recunoști,

Că privirea i-o simți

Că îți place de tine,

Că nu mai fugi!

Că pe străină o știi….

Și fiindcă visele,

Îți devin vii când ești cu ea,

o vei iubi iară pe cunoscuta străină !

Fiindcă…. de ești cu ea, viața îți curge

Ți-e plină!

Culorile vii, flori cu emoții parfum

Mângâieri îndrăznețe, atingeri sublime

Pașii cu ea, de dorințe se umplu

Redevii strălucire!

Fiindcă ea nu-ți mai rămâne „a fi” doar cunoscuta străină….

a venit timpul!

masina timpului


din acea zi,

un timp ce striga infinit

s-a uitat cu iubire la noi si-a venit

trecutul a plans, s-a retras

a lasat sa ne fie trairea prezent ceas de ceas

nimic din credintele vechi

n-a lasat radacini neperechi

se cunosc si se striga mai des

coloreaza curentii de vant si semintele noi inca tes

sunt atingeri, mangaieri si taceri

anotimpuri din triste acum sunt toate doar primaveri

furtunile striga furioase

fiindca au devenit dintr-o data prea dragastoase

acum e vie din nou

masina cu timpul se imbraca in haina de iubire si ne daruie mereu…AZI… cadou

a venit timpul!

Atunci când rănești o femeie puternică, o ajuți să devină și mai puternică


Când vei răni o femeie puternică, vei vedea puterea ei.

Vei vedea cum pleacă de la tine fără crize de isterie, țipete sau distrugând tot ce găsește în cale. Vei observa cum pleacă cu demnitate şi încredere în sine. Vei privi cum pleacă și te vei întreba, de ce ai decis să o lași să plece.

Când rănești o femeie puternică, o ajuți să devină și mai puternică.

O ajuţi să meargă mai departe, să se concentreze pe sine, să decidă cine este și ce vrea de la o nouă relație. Ii oferi ocazia să studieze toate opțiunile. Să-l găsească pe cel care i se potrivește și, cel mai important, să se regăsească.

Când rănești o femeie puternică, îi schimbi modul obișnuit de viaţă.

Când rănești o femeie puternică, ea îşi va revizui prioritățile.

O faci să se întrebe de ce a lăsat vreodată o persoană ca tine, să-i pătrundă viață. O faci să se gândească la ce-i mai poate oferi acest univers, despre ce vrea să experimenteze, în afară de iubire. O faci să vadă clar perspectivele, îi amintești cine este cu adevărat.

Când rănești o fată puternică, o pierzi pentru totdeauna. Vei deveni parte din trecut, pentru că nu e genul de persoană care le permite oamenilor nevrednici să rămână în viața ei.

Când rănești o femeie puternică, o rănești temporar.

Ea nu-și va petrece restul zilelor gândindu-se la tine. Odată ce va trece destul timp, își va aminti cu zâmbet despre relația voastră. Ea nu va regreta și nu va fi supărată când se va gândi la ea, pentru că înțelege că atât timp cât a fost cu tine, a devenit o persoană mai bună, a-i ajutat-o să înțeleagă pe cine merită cu adevărat.

Când rănești o femeie puternică, te rănești pe tine.

Renunți la oportunitatea de a trăi cu cineva care te va trata cu respect, care te va ajuta să te ridici când vei cădea, care va depune toate eforturile în relație.

Pierzi o fată credincioasă și adevărată, cu inimă de diamant și suflet de aur.

sursa: radio

a venit timpul!

În rochia de-aseară


Era galbenă, aseară, starea

Aveam rochia ce-ți cunoaște mirarea

întrebată de stele pe care o recunosc când m-atingi?

Una magică m-a ținut mai aproape arătându-mi mișcarea simplă a iubirii dintre demiurgi

Felinare, tăcere

Valuri pe mare, devenite mistere

Atingeri negustate vreodat ‘ în trecut

Se lasă create într-o toamnă cum nu s-a văzut

Cristale albastre, scrieri celeste,

Devenim și a noastră și a lor dorită poveste

Ridicăm curioase-ntrebari printre astri

Izvorăsc strigătele, pleacă amintirile ne rămân ochii plini de trăiri

Dorite săruturi, pasiuni și frumos

Răstoarnă credințe cu susul în jos

în rochia de-aseară ades mă îmbrac

Sunt taina și vinul ce roșu îți plac

a venit timpul!

dupa ce ne-am intalnit


am vorbit cu cerul si cu stelele

am inversat polii timpului

am facut dragoste in nopti din zile si zile din nopti

am iubit toate momentele

am iubit si luna si Soarele

am curs precum apa din toate raurile

am devenit furtuna odata cu vanturile

pana cand s-au indurat ploile

sa ne linisteasca cu picurii iubiti de toate curcubeiele

dupa ce ne-am intalnit

am cunoscut toate spiralele

a venit timpul!

Seducătorul trandafir


Vrăjit, un soare se gândea

Cum să adune-n palma sa

Toți țepii unui trandafir

Și să îi lase doar săruturi de safir

Să îi primească cu dorințe,

Să îi transforme-n preferințe,

Fiindcă doar el știe de-acum

Să îi asculte sufletul și să-i devin-al său parfum

Să se și joace în grădină

Să își zâmbească și să-i aducă aromate șoapte în surdină

Să îi dorească pasiunea

Să nu-i rănească strălucirea

Să îi cunoască fericirea

Să îi dezlege tânguirea

Și trandafirul de azi vrea

S-adune surâzând noi nopți de catifea

Să fie mângâiat cu dor

Și îi primește drăgăstos șuvoiul de iubire din nesecat izvor

Chiar daca nici chiar el știa că Soare de-i

Și trandafirul poate străluci făcând să-i fie preferat și peste ani mii

a venit timpul!

nano iubirea


cele mai fine particule sa fie din culoarea iubirii

si-am sa pretind ca nu stiu cum…. si-ajung in bratele fericirii

ce ma ridica, ma inalta si ma face sa rad

fiindca demult aveau unii credinte sa ma faca sa plang

cele mai patrunzatoare ganduri sa fie din energia iubirii

si-am sa pretind ca nu stiu cum… si-ajung in fata fericirii

ce-mi onoreaza chipul, starea

fiindca, demult…. voia un oarecare sa ma cuprinda jalea

si nano iubirea ma stie deja

ma tine cu fata chiar catre ea

ma cuprinde usor

ma face sa zbor

in brate de nano iubire traiesc si nu…. mor