fiindcă gândurile se vor
fiindcă inimile își vorbesc
fiindcă pașii se însoțesc
Ne atingem
fiindcă gândurile se vor
fiindcă inimile își vorbesc
fiindcă pașii se însoțesc
Ne atingem
Mi-a cerut sa-i spun povestile noastre,
mi-a cerut sa-i arat gandurile
sa stie ca sunt despre mine si tine
cand ni se intalnesc privirile
mi-a cerut sa ma imbrac in zambete
cand imi atingi mainile,
sa-mi las parul sa se joace
printre nespusele dorintele
mi-a spus sa ne alergam jucaus
sa ni se vorbeasca vorbele singure
noi sa radem bucurosi
ca lunii ii pasa de noi,
ca ne intampina cu ritualuri ale stelelor
cand pragurile luminii se incurca
fiindca se fastacesc cand numara „doi”
asa mi-a spus
si lunii ii las o fereastra spre sud est deschisa
fiindca in feng shui culoarea ei este permisa
m-am decis să îi fac noi giuvaere,
lui….
să-i încredințez miresme de crizanteme,
radiante raze de regina nopții ,
să-i așez în palme
calde zile și
nopți tandre cu stele,
auzind de ele
s-o înveseli
Și când unii-n vise
Vor să îi arate
că Și fără el ziuă pot să facă
el , încrezător, ca e unicat
i-o privi iubind, tot ce îi aude
nefiind păcat
mă poate iubi la timpul continuu
mă ține aproape, strâns chiar de mijloc
îmi va sorbi vorba
Sărutul cu foc….
O, te ador tu, soare
îmi spui să mă joc
iti plangeau si genele
cand ne-am cunoscut,
puroia si sangele
la cate bube a avut,
iti vedeam miracolul
si stralucirea,
eram uimita cum
te vezi mic, neputernic
fara sa-ti cunosti trairea
devenisei „bobi” din tot ce erai
cat mister aveai nici tu nu stiai
te-am gasit!
CREATIE am devenit!
aseară,
reîntâlnindu-se,
coapsele
și-au jurat
nepotolite șoapte
și neîmpotrivite atingeri
și-au destăinuit
furtunoase plimbări
peste parfumate
Plăceri
și-au chemat
cavaleri
ce descoperă
pleoape mătase ,
buze din fragi
și muguri sărut
dorindu -ne
îi vin gânduri nebune
gurii mele,
Îi stau la coadă dorințele
devenindu -ți întâlniri
unde îți tremură și fanteziile ,
fără temeri se așează unde
se văd cum răsar și apun nemaivăzutele
hai! unii își văd ale lor interesele
noi ne întâlnim ,
fiindcă toți își doresc să ne cunoască tărâmurile
privim și ne zâmbesc cu taină și săruturile !
m-am hotărât să te las!
să te las să-mi fii
bărbatul dorit,
să te las s-ajungi
la sâni nedormiți
la buze flămânde
la zâmbet oftos
tras de nori în jos
de-aia-am să te las!
să fii cum vrei tu,
să ajungi grăbit
de nopți chinuit
fiindcă li s-a spus
că de n-ai ajunge
Lunii li s-or plânge
eu te las, să știi
fie, dacă vii!
diferit !
E nuanța parfumată de florile de cireș,
Când pe brațe m-ating globii de sâmburi nenăscuți
și tu vrei să-mi cunoști buzele
fiindcă lasă în urmă dâre de necunoscut
dulci cuvinte, îndulcite de mesajele încrezătoare ale vântului
ajung și la mine și la tine
diferit!
surâs sfios
sunt vrăjitoare de parfumuri
din simțuri
vocea șoptită duios
sunt curtezana unde focul se aprinde
din gânduri
rămase pe jos
sunt dorul ce culege toate visele neîmplinite
din pași
sunt aproape !
ne jucăm cu târziul ,
protagoniști ai întâlnirii
fiind scenele nopții .
râzi și mă bucur!
ce de stele!
nici un suspin nu ne-ntrerupe ,
ce sete de noi!
privirile își rătăcesc culorile
pe chipurile spontan atinse
De joc
emoțiile sfioase,
se-ndreaptă generoase
spre o tăcere !
misterioase trăiri,
cresc amintiri
lângă un copac !
Invitata la cină
pe divan, se așează o feminină
femeie !
Devine celebră!
din nopți întunecate devin zile cu nou
din ceruri înnorate se deschid zări
de dincolo de valuri prăfuite cu doruri încuiate
se-așează viețile ce „văd” mai mult acum
în pași de dans necunoscut
metamorfa îndrăznește
să curețe în întuneric,
să reCREEZE!
și-aruncă-n depărtări absurdele instrucțiuni
intunecatele dispar
și viață-i manualul nou
Pe-alocuri, în lume, se crește-un război
pe-alocuri în lume unii discută
pe-alocuri se observă că este
un cer, un pământ și….chiar noi
pe-alocuri, într-o valiză de piele
se așează câteva amintiri
se pleacă în locuri unde să nu se mai audă că unii se ocupă cu astfel de îndeletniciri
fiindcă se crede…. că astfel ce lasă în urmă va piere
perle, arginti și aur
sau banii avuți undeva ,
sunt toate luate în geanta cu care
pleci în neant, tot undeva
E primăvară! Și ce!….sunt soaptele lor
A celor ce uită prea des că taine există, ușor
se intampla sa fim si noi
in timpii cu razboi declansat
de la multe ei s-au deconectat
vor a readuce tacerea si-apoi
sa se-mbete de glorii vor vrea
sa se creada ca-n realitatea lor
vom vrea ca sa fim ca un nor
e noaptea aceea unde cocul nu li se mai vedea
incaruntite visele pleaca de la cei ce se tem c-or muri
inasprite respiratii respira
fiindca unii si dreptul lor il cerea
cine ii hraneste in taina? cand le vine timpul la viat-a cersi?
despre lucruri simple, simple de tot
despre cum imi place atingerea degetelor tale
despre sarutul in coltul gurii
despre obrazul atins in intuneric
despre ce simt cand iti aud glasul
hai sa vorbim iara!
poate ca o parte din mine
o porti printre sentimentele tale mereu
si lumea mea o invadezi zilnic
vezi ce ganduri simple avem??
ne lasam samburii viselor sa creasca
in bratele gandurilor noptii,
fiindca la toate intalnirile dintre noi
ei se deschid neincetat
si noi chemam clipele ce merita
sa-si cucereasca toate zilele
Aprinse dimineața la răsărit,
focurile din noi s-au trezit
Ce sunet să fie?
Ce magie învie?
sălbatice focuri au revenit
S-a creat la răsărit o tornada de gânduri, ba chiar o citire de rune
Iubirea se formateaza în mine și timpul încă o poate spune
Acum, nimicul de peste tot se uită s-adune
Emoții ce se plimbă în lume ca domnișoare orfane și nude
Ai să mă chemi mai des, în amintiri
Ai să-ți dorești să te ating
și-ai să-ți petreci și brațul stâng peste mijloc
fiindcă porți doruri vii în vintre și ele îți dau foc
Ai să mă vrei în glas să mă strecor
Și neplecate umbrele să-mi fie
Ai să mă vezi în zâmbete și te întrebi de-i joc
Ai să mai vrei, străină nu-ți sunt ție
și-n ziua 10-a după joi
m-arăt și farmecul e o sculptură nouă
Șoptite gânduri te înconjoară pentru noi
fiind și veche și recunoscută rouă
și toate într-o zi….
în biblioteca cu litere smulse din carnea cărților îndrăgostite,
revino la o nouă întâlnire!
deschide o șampanie aurie într-o noapte îndrăgostită de noi,
până nu-și alintă cerul toate stelele
fiindcă mi-a spus că atunci,
fericirea își recunoaște singură nemurirea!
am suveniruri destule,
locuri să le așez nu mai am
am îmblânzit și umbrele , iadul
că-i doare și gândul propriilor lacrimi
revino!
literele se răscolesc și devin gânduri nerușinate!
vor să fiu zgârcită cu timpul, să strige chiar el revenirea!
îl ador!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.