s-a încălțat de-o vreme cu tocuri cui
și-a scos evantaiul alb-albăstrui
a căutat printre eșarfe o vorbă de culoare drăguță
și-a strigat la ea o afirmație c-un nume direct… „puicuță”
așa a început atenția să se grăbească
să se uite mai des spre fereastră
să își clipocească și genele
crezând că n-adoarme și vede cum se încurcă traseele
oh, puicuța la care fluieră vântul
face chiar soarele să ocupe un scaun cu minute mai multe la apus… prefăcându-se că îi place cuvântul
își împreunează chiar razele
chemând de prin toate punctele, sentimentele
Despre atenție ca o puicuță
a-ndrăznit Luna să scrie pe o steluță
„că-n noaptea în care ea se-nnoiește
norii se-adună în cete și demonstrează că „atenția” nu-i doar la fete
Că băieții de azi chiar poftesc
La culori diferite cu autoritate gândesc
Și-și doresc atenție înainte de toate
E oare mai frig astăzi?!…. sau e târziu?… cred că e noapte
am ajuns!
lângă dorința ta de bărbat,
după ce-am știut să creez dorința mea de femeie,
m-am lăsat să ajung…
fiindcă deja se întâlniseră-ntr-o seară,
toate emoțiile!
Vrei să culegi
muguri de tăceri necreate,
fiindcă doar așa
se lămuresc netăcerile de tine curtate
M-am lăsat îmbrăcată de stări
prea mentale și coerente,
și-am anulat cercetări
fiindcă se creau cu E-uri prea violente
ascultă!
reușesc să se descifreze admirații nocturne,
amintiri parfumate de muzici cu strofe pe podium,
propuse de franțuziste plăceri logodite cu opium,
domnișoare răzgâiate, devenind creaturi schimbătoare
candidează la concursuri propuse pentru decoruri cu zăpadă și soare
se înconjoară cu mistice portrete agățate de ziduri….
-am să plec! mi-ai spus, gâtul și umerii își aruncă priviri printre riduri
îndrăznețe
se dau la o parte normele,
îngrădirile și legile,
se creează forme de noi îndrăznețe gânduri
Sentimentele se exprimă singure
fără să mai pară ciudate sau urâte,
devin geniale și trăiesc emoții
în brațele timpilor îndrăgostiți de câmpuri de vise
fără să mai pară…. învechite
Rare arhitecturi de ritmuri fidele
construiesc pentru noi… universuri paralele
Folosindu-se de energii de pisică neagră
să înlăture plictisitoare și neînsemnate vorbe spuse …așa, într-o doară
Marte se așează în Vărsător
Și începe o poveste de iubire cu Venus…
ce-i șoptește cu nepricepute stări ….taine de-amor
Lumea furișată!
se furișează năstrușnică,
fără să-i pese de alte lumi
Și se-ascunde printre stele
sau într-un mugur de dor neînmugurit
și râde!
îi șoptește la ureche vântului
când el n-o mai vede dansând,
că dacă o îmbrățișează iară
cu răcoarea lui diafană,
ea își eliberează gândurile chiar în brațele lui!
amorul născut pentru el
amintește mileniilor trăite
că și vântul devine Demiurg
când, uite, o lume ca a ei
îi destăinuie o dorință… sfințind-o
Și acceptând pătimașa ei CREAȚIE… el, timpi de iubire trăind
Știi, simți
Asta e baza unui pas real…
Și lumea are curajul să șoptească că ești un exemplar mai rar.
Necesiți timp într-o lume grăbită
ce nu are nici răgaz să mai răsufle.
Lumea știe că ești precum un lac adânc și liniștit,
iar când te-nvolburezi și îți sări din pepeni ești mai ceva ca 3 erupții de vulcane.
Dar asta ești tu.
Caldă.
Rece.
Cu emoțiile pe față.
Surprinzătoare.
Intempestivă și calmă totodată.
Veselă și retrasă.
Singură ori socializând.
Închisă în sine ori exuberantă.
treptele
obrajii imbujorati,
soaptele inabusite
surprinsele priviri
picioarele de dor mistuite,
pe trepte!
si totusi,
una noua se construieste
din alabastru si ca o minune se vede
de azi ea vesteste
ca riduri stinghere
din efemere
devin curioase
matanii facute,
razbat furioase
fiindca un foc le-a atins
chiar daca erau in palate misterioase,
se imprastie fierbintele scrasnete,
fiindca ranile au luat cate-o gura de whisky
si strigatele au devenit constiente
de amortitele simturi
pe trepte!
stiu
ca mi-ai imbratisat si viata si trairea intr-o clipa,
ca m-ai sedus printr-o tacere ca o taina regasita
stiu!
imi esti mister si liniste de-o vreme
imi esti poteca rasarita fara teoreme
si stiu!
m-a preschimbat din nou imbratisarea timpului
a refacut un pact cu fiii vantului
si a dansat pe versurile ploii
fiindca mi-au sters prin lacrimi libere acele datorii
ce-mi luau din frumusetea inimii
acele vise ce voiau a se-mplini (i)
chiar insasi tineretea s-ambatat
cu-n vin abia creat de vite nobile din dealul frematat
si la pariurile indraznete si nerusinate
s-au avantat doar zeitati cu portofolii dezbracate
stiu
c-as fi pretins batailor trezite-n inima
sa imi strabata fagaduintele nemangaiate pe care sufletul si le exprima
si
ca rasplata punctele nimicului semneaza
stiind ca in botez cu roua, viata ramane-n corp si starea o-ntroneaza
nu-mi cere socoteala,
nici indrazneli nescrise
stiu ca existi, ca esti
tablou de rugaciune lang-o fantana si o seara linistite
locul
era noua starea si necunoscuta,
m-am asezat cu picioarele goale
langa apele calde si cantecul lunii ce trecea muta
chiar daca tu, erai cand verde-albastru cand imbracat zeitate cu straie-vesminte intunecate
Era si gandul intors catre mine!
imi indeplinea rugaminti
care nici ca stiam ca-s indeplinite de tine,
asa de nou era locul, dansul transforma genele prea cuminti
Si am trecut de la noapte la zi amandoi
fiindca sarbatorea Soarele
cand tot ce misca era fin atins de aerul matasos de joi
si intamplarile aveau iscoade, doreau sa cunoasca toate misterele
scrie pe ea
scrie pe piatra destinului ca exista,
mai aproape de mine un gand si asta persista
ca exista doua straturi de dor,
si stelele cateodata stralucesc si in cor
trei dintre multele lumi s-au intalnit
cand vraja a reusit si-a adormit
mai scrie ca primaverile sunt raze de zile
ce doresc a se intalni si noaptea cu tine
Amurgul vrea sa intarzie si lasa florilor tinere
ziua, cu indraznete amoruri, sa le incalzeasca mai mult fiindca racoarea e dornica de mistere
Scrie pe ea… iubeste si „nu ma uita”
ce nu-i doar floarea de munte, albastra ci si pasiune ce-asculta
mangaierile tremurand sfioase
cand luna se baga si incepe si le descoase
zapada pleaca din varfuri
si ploaia devine mai calda si iti aduce pe buze dorinte, le murmuri
scrie pe ea … ca daca vrei
pui visele-n palma, le incalzesti cu toata iubirea ei
fiindca trecutul ramane mut cand le vede
cate se implinesc, se uita si nu-i vine a crede
cerul dorurilor mele
de-o vreme, dorurile mele se intalnesc in secret
sunt obisnuite sa ti se destainuie,
de cand padurile se umplu de zarva pasarilor
se intorc si zambetele in privirile triste.
Dorurile se intalnesc iara cu tine
ciocane la poarta timpilor reinnoiti
isi impletesc tainele si isi rescriu povestile
devenim amandoi noi muguri neobositi
te ratacisesi prin labirinturi trupesti gusturi
vulcanii incepusera sa fiarba si sa caute noi raspunsuri
ardente fioruri cutezatoare ajung sa vorbeasca prin gesturi
lumile se odihnesc si isi dau voie sa ajunga iar la rasarituri
