ne atingem

fiindcă gândurile se vor

fiindcă inimile își vorbesc

fiindcă pașii se însoțesc

Ne atingem

lunii

Mi-a cerut sa-i spun povestile noastre,

mi-a cerut sa-i arat gandurile

sa stie ca sunt despre mine si tine

cand ni se intalnesc privirile

mi-a cerut sa ma imbrac in zambete

cand imi atingi mainile,

sa-mi las parul sa se joace

printre nespusele dorintele

mi-a spus sa ne alergam jucaus

sa ni se vorbeasca vorbele singure

noi sa radem bucurosi

ca lunii ii pasa de noi,

ca ne intampina cu ritualuri ale stelelor

cand pragurile luminii se incurca

fiindca se fastacesc cand numara „doi”

asa mi-a spus

si lunii ii las o fereastra spre sud est deschisa

fiindca in feng shui culoarea ei este permisa

soarelui

m-am decis să îi fac noi giuvaere,

lui….

să-i încredințez miresme de crizanteme,

radiante raze de regina nopții ,

să-i așez în palme

calde zile și

nopți tandre cu stele,

auzind de ele

s-o înveseli

Și când unii-n vise

Vor să îi arate

că Și fără el ziuă pot să facă

el , încrezător, ca e unicat

i-o privi iubind, tot ce îi aude

nefiind păcat

mă poate iubi la timpul continuu

mă ține aproape, strâns chiar de mijloc

îmi va sorbi vorba

Sărutul cu foc….

O, te ador tu, soare

îmi spui să mă joc

confesiune

iti plangeau si genele

cand ne-am cunoscut,

puroia si sangele

la cate bube a avut,

iti vedeam miracolul

si stralucirea,

eram uimita cum

te vezi mic, neputernic

fara sa-ti cunosti trairea

devenisei „bobi” din tot ce erai

cat mister aveai nici tu nu stiai

te-am gasit!

CREATIE am devenit!

dorindu-ne

aseară,

reîntâlnindu-se,

coapsele

și-au jurat

nepotolite șoapte

și neîmpotrivite atingeri

și-au destăinuit

furtunoase plimbări

peste parfumate

Plăceri

și-au chemat

cavaleri

ce descoperă

pleoape mătase ,

buze din fragi

și muguri sărut

dorindu -ne

gurii mele ….

îi vin gânduri nebune

gurii mele,

Îi stau la coadă dorințele

devenindu -ți întâlniri

unde îți tremură și fanteziile ,

fără temeri se așează unde

se văd cum răsar și apun nemaivăzutele

hai! unii își văd ale lor interesele

noi ne întâlnim ,

fiindcă toți își doresc să ne cunoască tărâmurile

privim și ne zâmbesc cu taină și săruturile !

domnule,

m-am hotărât să te las!

să te las să-mi fii

bărbatul dorit,

să te las s-ajungi

la sâni nedormiți

la buze flămânde

la zâmbet oftos

tras de nori în jos

de-aia-am să te las!

să fii cum vrei tu,

să ajungi grăbit

de nopți chinuit

fiindcă li s-a spus

că de n-ai ajunge

Lunii li s-or plânge

eu te las, să știi

fie, dacă vii!

Ocupată …..

diferit !

E nuanța parfumată de florile de cireș,

Când pe brațe m-ating globii de sâmburi nenăscuți

și tu vrei să-mi cunoști buzele

fiindcă lasă în urmă dâre de necunoscut

dulci cuvinte, îndulcite de mesajele încrezătoare ale vântului

ajung și la mine și la tine

diferit!

urmează

surâs  sfios
sunt vrăjitoare  de parfumuri

din simțuri

vocea șoptită duios
sunt curtezana unde focul se aprinde

din gânduri

rămase pe jos

sunt  dorul ce culege toate visele neîmplinite 

din pași

spontană

sunt aproape !

ne jucăm cu târziul ,

protagoniști ai întâlnirii

fiind scenele nopții .

râzi și mă bucur!

ce de stele!

nici un suspin nu ne-ntrerupe ,

ce sete de noi!

privirile își rătăcesc culorile

pe chipurile spontan atinse

De joc

invitată

emoțiile sfioase,

se-ndreaptă generoase

spre o tăcere !

misterioase trăiri,

cresc amintiri

lângă un copac !

Invitata la cină

pe divan, se așează o feminină

femeie !

Devine celebră!

Intunecatele

din nopți întunecate devin zile cu nou

din ceruri înnorate se deschid zări

de dincolo de valuri prăfuite cu doruri încuiate

se-așează viețile ce „văd” mai mult acum

în pași de dans necunoscut

metamorfa îndrăznește

să curețe în întuneric,

să reCREEZE!

și-aruncă-n depărtări absurdele instrucțiuni

intunecatele dispar

și viață-i manualul nou

cum vine azi primăvara?

Pe-alocuri, în lume, se crește-un război

pe-alocuri în lume unii discută

pe-alocuri se observă că este

un cer, un pământ și….chiar noi

pe-alocuri, într-o valiză de piele

se așează câteva amintiri

se pleacă în locuri unde să nu se mai audă că unii se ocupă cu astfel de îndeletniciri

fiindcă se crede…. că astfel ce lasă în urmă va piere

perle, arginti și aur

sau banii avuți undeva ,

sunt toate luate în geanta cu care

pleci în neant, tot undeva

E primăvară! Și ce!….sunt soaptele lor

A celor ce uită prea des că taine există, ușor

razboiul

se intampla sa fim si noi

in timpii cu razboi declansat

de la multe ei s-au deconectat

vor a readuce tacerea si-apoi

sa se-mbete de glorii vor vrea

sa se creada ca-n realitatea lor

vom vrea ca sa fim ca un nor

e noaptea aceea unde cocul nu li se mai vedea

incaruntite visele pleaca de la cei ce se tem c-or muri

inasprite respiratii respira

fiindca unii si dreptul lor il cerea

cine ii hraneste in taina? cand le vine timpul la viat-a cersi?

hai sa vorbim!

despre lucruri simple, simple de tot

despre cum imi place atingerea degetelor tale

despre sarutul in coltul gurii

despre obrazul atins in intuneric

despre ce simt cand iti aud glasul

hai sa vorbim iara!

poate ca o parte din mine

o porti printre sentimentele tale mereu

si lumea mea o invadezi zilnic

vezi ce ganduri simple avem??

si noi…

ne lasam samburii viselor sa creasca

in bratele gandurilor noptii,

fiindca la toate intalnirile dintre noi

ei se deschid neincetat

si noi chemam clipele ce merita

sa-si cucereasca toate zilele

sălbatice focuri

Aprinse dimineața la răsărit,

focurile din noi s-au trezit

Ce sunet să fie?

Ce magie învie?

sălbatice focuri au revenit

rune

S-a creat la răsărit o tornada de gânduri, ba chiar o citire de rune
Iubirea se formateaza în mine și timpul încă o poate spune
Acum, nimicul de peste tot se uită s-adune
Emoții ce se plimbă în lume ca domnișoare orfane și nude

într-o zi….

Ai să mă chemi mai des, în amintiri

Ai să-ți dorești să te ating

și-ai să-ți petreci și brațul stâng peste mijloc

fiindcă porți doruri vii în vintre și ele îți dau foc

Ai să mă vrei în glas să mă strecor

Și neplecate umbrele să-mi fie

Ai să mă vezi în zâmbete și te întrebi de-i joc

Ai să mai vrei, străină nu-ți sunt ție

și-n ziua 10-a după joi

m-arăt și farmecul e o sculptură nouă

Șoptite gânduri te înconjoară pentru noi

fiind și veche și recunoscută rouă

și toate într-o zi….

revino!

în biblioteca cu litere smulse din carnea cărților îndrăgostite,

revino la o nouă întâlnire!

deschide o șampanie aurie într-o noapte îndrăgostită de noi,

până nu-și alintă cerul toate stelele

fiindcă mi-a spus că atunci,

fericirea își recunoaște singură nemurirea!

am suveniruri destule,

locuri să le așez nu mai am

am îmblânzit și umbrele , iadul

că-i doare și gândul propriilor lacrimi

revino!

literele se răscolesc și devin gânduri nerușinate!

vor să fiu zgârcită cu timpul, să strige chiar el revenirea!

îl ador!

din iubire…. am ajuns aici