să îți citesc emoții pe-nserat?
să râd cu tine când de-abia ajungi ?
și părul ciufulit de vânt și răvășit
să mai danseze-n palma mea?
mai vrei să alergăm printre zăpezi,
când țurțurii la streșini ne sunt martori ?
să râdă ciorile cât or putea
și nopții să-i aducem trăiri de catifea!
mai vrei?
și se simt singure curgând pe obraz,
lacrimile,
se tem uneori să se exprime și își înghit plânsul
cum ți-ar fi ție lacrimă sa te simți liberă?
se te simți atrasă și să atragi?
Să iubești curat, așa cum ești tu?
Să te lași sorbită de buze și
apoi să ți se încălzească izvorul?
merită ?
liniștește te lacrimă și plângi liber,
lasă te dorită de cel ce vrea să-ți cunoască lumea
uneori ești femeie, alteriori ești bărbat
Să râzi că poți să plângi, lacrimă!
rostește ,
zâmbește
trăiește
și gustă
atinge
privește
sfințește
și lasă
loc pregătit
pentru iubit
și lasă
gând îndrăzneț
pentru o noapte
Neanunțată
au plâns și nopțile și zilele,
a plâns întregul cer și a strigat la stele
s-aprindă fără încetare strălucitoarea lor lumină și,
de câte ori o rază m-o atinge, să-mi mângâie
și pleoapele și ochii deopotrivă
fiindcă din ei s-au așezat pe podurile vieții
atâtea lacrimi, încât din veșnicii s-or alia măreții
sfinți , arhangheli, zei, arhierei
fiindcă ei știu câtă iubire, cât dor s-a risipit
prin mâinile și gurile celor ce, de au gustat,
cu ghete prea murdare pe suflet au călcat
și -acum povestea nouă, o cale își găsește
se schimbă visul, culoarea dorului se primenește
atunci, a fost
acum, se-așează diferit, cu liniște
și ziua e-o lumină ce zilnic îndrăznește
cu gandurile mi-ai vorbi
si dincolo de-atingerile vii,
de frematarea noptilor tarzii,
de ne-am iubi
ca nicio alta eu ti-as fi
ai alunga usor, zambind,
manipularile viclenele, obositoarele pandind
de ne-am iubi
m-ai astepta din zorii ce-si masoara veselia
cu noptile in care stelele citesc in taine evanghelia
ai primenii rostiri intinerite
cu haine din dantele logodite
de ne-am iubi
si imparatii lumii s-ar inmulti
și eu să știu,
și tu să vrei
și eu să râd
și tu să cânți
Și eu s-adorm
Și tu să rogi
Și eu să plâng
Și tu s-atingi
Și eu când știu
și tu când vrei
pe fericire o găsești
când știi și vrei, în ochii mei
marea m-a sculptat cu linistea ei
adusa din zgomotul valurilor ude
mi-a asezat fire de nisip la radacina gandurilor negre,
sa se desprinda cu usurinta cand ploile trec
peste cerul gandirii
m-am simtit imparateasa linistii
din liniste incepe o creatie desavarsita
luna isi pregatea stelele sa tresara diferit,
scotea pentru fiecare o partitura de stralucire, noua
o raza jucausa, o culoare mai galbuie
si luciul marii s-a linistit
observand cerul cum era pregatit
de imparateasa noptii
orele s-au asezat la masa tainei
secundele isi schimba stilul de ticait
minutele isi dau buna seara,
fiindca orele in sarut au amutit
ne vedem des, ne apropiem mult
la mine se rotesc gandurile
si colturile cuvintelor isi beau aroma deodata cu marginile
tu, ma iubesti mai mult
La ceasuri de-nceput se scriu
destine Noi,
cu raiul pe pământ ne întâlnim
Și noi
La plaja neversea
Noi pași încă ne-ndeamnă marea
ce-ar fi sa crezi, ce ar fi sa vii
un joc de pescarusi ne arata cerul
e aproape dimineața și e azi
1 ianuarie, asa-i ca nu crezi?
Când nu știam ce pași sa fac,
când rând pe rând, gânduri nebune mă oboseau
din toate câte îmi veneau
la tine unul se oprea și te-ntreba
tu, cum de poți să mă alini?
cum mă vezi tu așa frumoasă?
cum mă privești încrezător, duios?
tu chiar mă faci să simt cum e acasă
și te urmam cu gându-acela
din vara-n care mi-ai vorbit
și mâinile cu doruri le atingi,
de-atunci
și gura ți se confesează-n șoaptă
se-îmbracă una câte una cu sărut
Te uiți așa cum știi, tăcut
oglinda apei de izvor
mă-ndeamnă să mai zbor ceva
să-mi cunosc zborul, să îi cânt
și lunii și prin codrii de argint
tu , mă privești cum știi, tăcut
Continui zborul și țin în brațe undeva
emoția pe care-ai scris-o privită cu duioșia ta
mi-au spus că, deși ai devenit o stea
Nu ești singur
toate te iubeau de CÂND erai aici pe pământ
și încercările trăite împreună le-ai luat acolo cu tine
Să le predai zeilor
mi-ai spus cândva că merit!
că merit tot ce e frumos și când ai plecat
ai vorbit cu cerul să-și țină promisiunea
și el a început să-mi dăruiască!
Te iubesc, Strălucitoare stea!
ascultând jazz îmbrățișati,
lângă focul trosnind să râdem și să gustăm vinul,
să ne amintim de merii din mijlocul verii,
de peri și de șoapte de rândunici matinale
Noi, hai să ne iubim !
să-mi ții mâna încrezător și uimit de palma mea mică,
să -mi atingi părul curios
să-mi primești fâstâcit gândurile îndrăznețe
Să credem că cu cât ne iubim, cu atât mai bine ne prețuim,
Noi, hai sa ne iubim!
pătimașele tale dorințe
mi-au scris o scrisoare pe înserat
întunericul tare s-a emoționat
încât a vrut să mă vadă, neștiind că există și alte credințe
el cunoscuse cândva trăiri devoratoare de vise
pierdute în amintiri desculțe și triste
atunci când am apărut, a stat cu mine la povești
cam nefirești
pentru un întuneric infinit,
credeam că s-a și plictisit
da’i-am plăcut așa tare
că a vorbit și cu vântul să mă ia la plimbare
am pretins că doar cu tine mă plimb
și tăcerile lui de atunci ți le trimite ție, fără să ceară ceva la schimb
e un semn!
trecând pe lângă parcul central
două porumbite își vorbeau pe furiș
ocheade, failfaieli
gangureli
fără de așteptări !
surprinse surate
și-ar dori așa trăiri.
Trecând,
un nor s-a îndrăgostit
de bucuria nemaivăzuta
și de dansul înaripat
așa a decis să și schimbe forma
Devenind,
Peste ape trecând,
o ploaie dintr-un nor
dansând
Îți amintești cum savurăm scorțișoara și vinul ?
Îți amintești cum întâlnirile noastre fac să tresară luna?
cum mă privești îmbrăcată în catifea?
cum nu mă satur de atingerea ta?
cum țigările sunt supărate că mă dorești
cum răsăritul vrea să stea cu noi să ne spună povești?
Stelele conjugă nopțile noastre îndrăgostite
tu recunoști cum universul ne aduce trăiri nemaivăzute
spre unde și când?
tu mi-ai spus: vin!
de dincolo de lumi
apare ne-nfricat
ridica intrebari
si lasa-apoi taceri
umbre întârziate
s-au strecurat
printre gusturi,
flori parfumate
reușesc să-și păstreze
culorile,
îmbrățișările tale
urmăresc
harta gândurilor
Venind
te recunosc
să vină seara,
s-a întâmplat
De lângă decorul cu dorințe
trecutu’-a plecat
Admirația s-a reașezat!
irezistibilul gând, cu preferința
A înnoptat !
Ooo! ce veste tresare?
fără povestiri clocotitoare
nemulțumirile sunt demult la plimbare
întâmplările se cunosc între ele,
dansul ideilor își stârnesc
teorii cu puncte de viață
E dimineață!
unde tii soapta cu care m-atingi?
cui poruncesti cand ma intalnesti?
cate-ti sunt rugile nepamantesti?
si cand tresari, pe cine strigi?
cate izvoare sorbi insetat?
sub cate matasuri te-ai imbatat?
cu cate-anotimpuri m-ai sarutat?
unde tii gandul tau fermecat?
cand intunericul imbratiseaza luna,
noi, hai sa ne iubim putin
cand norii picura intruna
ce zici? hai cu lumile sa ne-ntalnim
cand de amor framanti dorinte-nchipuite
intoarce-te spre noi, te lasa sarutat divin
si furisate ganduri de le vezi
din muguri-nvapaiati se nasc rodinde patimi sa le crezi
si hai! revine iarna cruda peste munti
argintii fulguind s-or strecura in anotimpu-n care soaptele-ti
ajung putin cu taine juraminte
si vanturi curajoase le sustin
putin
pentru azi și pentru mâine... pentru că timpul mă iubește... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.