a venit timpul!

pantoful rosu


povestea ei a inceput sa teasa noi covorase curcubeie…

exact cand norii se certau fiindca voiau sa cucereasca precum zeii…..chiar Calea Lactee

Ea, micuta Emi cu parul lung si vocea-ncrezatoare

a impletit pe drumul dinspre Luna inspre Soare,

doar lacrimile cristaline ce-au devenit noi perle

Si el, cunoscator de vinuri

si buze ce-ndrazneau sa-i fie nesupuse,

a inceput seara s-aleaga din vise-dor

doar trei dorinte sa fie de culori intense

Pe drumul …. si cu gandul ei, aceasta tanara-ndrazneata

a devenit mister si magica traire

si coapsele si sanii ei

il cucereau pe rand

Fiindca doar valuri si sirene-albastre

s-or dedica in mare

Sa curga noi ghetari in lacuri

si doruri ce inca mai poarta urme de aspre muze

vor deveni curand ….noi tarmuri

a venit timpul!

redevin


Cu intenții necunoscute

am început să mă îmbrac dimineața,

fiindcă stelele au început să fie cam nepricepute

să distingă roua, de picuri sau steluțe de nea ce devin rece ca gheața

Am început să vorbesc cu începuturi cristal,

să culeg fermecate culori dimineața când mă uit spre geam,

fiindcă visele sunt prea somnoroase, se plimbă cu marea pe val

se cred marchize cu diafane bluze și ochii acoperiți … de iubire, uitând că mă grăbeam

Lăcatele se deschid fără chei,

privirile se destăinuie prin semne

nu mai au nevoie de pași pe alei

și iară redevin serile bucurii cu ținute demne

a venit timpul!

Trăite


așa ne întâlnim, amândoi

în clipe ce se simt trăite!

Și tot așa vorbim când furtunile

își îngheață țurțurii, aduși de zăpezile necunoscute,

prin cuvinte tăcute, trăite

Fiindcă serile se așteaptă la cină

lângă șemineul cu focul aprins,

sentimentele se țin iubitoare de  mâna

și privirile se privesc, emoții noi încă țes

Noi, reușim să atingem

tresăririle nemaitrăite

și le ducem cu noi pe pământ

să cunoască și alții cum arată, clipele ce se simt trăite

a venit timpul!

de când…


Se întâmplă de-o vreme, că seara

să îmi cunoască toate intențiile,

ba chiar să vorbească cu emoțiile

și să își dorească să împrăștie în vise, flori ce înfloresc vara

Se întâmplă de-o vreme să râd împreună cu tine,

să cunosc toate momentele, să știu că ți-e bine

și dorințele să aibă cămăși cu litere mici scrise, cu taine

fiindcă poveștile sufletului se adună în clipe de energii negative bântuite.

De când spațiile au limitări joviale și credințele lor își râd pe la spate,

la porțile raiului s-au deschis vămi cât mai multe și jurnalele vieții

își învață discipolii să trăiască urmând noi direcții

și de când ți-am scris scrisori cu flori vii, curate… ți-ai dat chiar tu seama… visele au case pe mări piratate

a venit timpul!

mă oprește un pas


mă oprește la ceasul de seară,

un pas, să îi vorbesc drăgătos

fiindcă a mers ore și ani fără să-l doară

și într-un moment a simțit frig în loc de miros

l-am privit indignată o clipă,

crezând că acesta prea a-ndrăznit

să nu se supună și nici să aibă sfială

ba chiar, cu un curaj ne-ntâlnit mi-a vorbit

că mă urmează cu încredere oarbă

peste tot unde voiam,

fără să aibă vreo robă și nici spirit de castă

doar libertate și doruri cu aripi albastre pe-un ram

tu, pas… ce strigi așa dintr-o dată?

l-am întrebat în seara cu lună…

doar acum vezi că există?

doar acum îți dai seama când e lumină?

a venit timpul!

Inceputurile


florile isi umplu toate miresmele,

soiurile se intreaba care sa elibereze spre noi imbratisarile

culorile se intrec in creatii ce uimesc toate universurile,

licorile au gust mai ceva ca vinurile

cerurile isi unesc toate nivelurile

pasarile redevin phoenix-uri, bucurand legendele

farmecul isi manifesta inceputurile

primeste….! de astazi se vesteste in toate lumile

a venit timpul!

Ramai


cred că masca dragostei a devenit fragilă,

a început să stea de vorba seara chiar cu zorii

și să iubească lacul din grădină ce lunii-i alină

nepregătita stare când norii,

nu îndrăznesc s-apară ziua să tulbure pântecul soarelui

privheghind în noapte,

catrene șoptite la chemarea dorului

reușind chiar pe nume să-și spuie lângă fântâni de-amor trezite

fiindcă înmuguresc nopțile colorate,

și își trimit scrisori la întâlnirile ce au locuri fixate

în palate”rămâi”, căci acolo sunt amintirile toate

timpul nu mai miroase a noua furtună… ci lasă paginile albe, nepătate

simfoniile își aleg notele cu sfială

poartă pantofi cui… ai zice că vremea-i nebună

secundele curg, bătăile inimii redevin cântări pe drumul tăcerii

Rămâi!… se aude neașteptat, în gara dorințelor ajunge trenul spre Atlantida

a venit timpul!

Dacă vrei,


Dacă vrei să miroasă

a floare de zi și de noapte, iară

privește tot puzzle-ul când seara devine faimoasă!

Dacă vrei să răsară iară viața,

privește spre miazăzi când ploaia

își cultivă energia și apare o floare cu frunze ca dimineața…

Să te uiți înspre rădăcini ce se adâncesc

când soarele își prepară licori de uimire

fiindcă atunci toți ochii-și revin, strălucesc

Când gândurile se întâlnesc în ravase culori

timpul alege atent și …. dacă vrei

leacurile se întâlnesc deja precum niște surori

Primăvara este călătoare,

sufletele își amintesc

SUNT NEMURITOARE

Dacă vrei…. gustă din vinul credinței lăsat ca apă curgătoare

refă-ți focul ce renaște dorul

fiindcă acolo sălășluiesc gusturile dansatoare